Connect with us

Eveniment

16 noiembrie: UNESCO – 75 de ani. Ziua internaţională a toleranţei

Partida Romilor

Published

on

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a fost fondată în urmă cu 75 de ani ca succesoare a Comitetului internaţional pentru cooperare intelectuală al Societăţii Naţiunilor.

Instituţia a fost creată pentru a răspunde convingerilor ferme ale statelor distruse de două războaie mondiale în mai puţin de o generaţie. Acordurile politice şi economice nu erau suficiente pentru a construi o pace durabilă. Pacea trebuie să fie fundamentată pe solidaritatea morală şi intelectuală a umanităţii, evidenţiază principiile de la baza UNESCO.

În 1942, guvernele ţărilor europene, confruntate cu Germania nazistă şi cu aliaţii săi, s-au întâlnit la Conferinţa Miniştrilor aliaţi ai Educaţiei (CAME), conform www.unesco.org. Deşi al Doilea Război Mondial era departe de a se termina, aceste ţări căutau metode de reconstrucţie a sistemelor de educaţie odată cu restabilirea păcii. În scurt timp, proiectul a obţinut susţinere şi din partea altor guverne, printre care se afla şi cel al Statelor Unite ale Americii. În urma propunerii CAME, s-a convenit asupra organizării unei Conferinţe ONU pentru înfiinţarea unei organizaţii educaţionale şi culturale, la Londra, între 1 şi 16 noiembrie 1945. Evenimentul a reunit reprezentanţi din 44 de ţări, iar la finalul său, 37 de state au fondat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie.

Constituţia UNESCO, semnată la 16 noiembrie 1945, a intrat în vigoare la 4 noiembrie 1946, după ce a fost ratificată de 20 de ţări: Australia, Brazilia, Canada, China, Cehoslovacia, Danemarca, Republica Dominicană, Egipt, Franţa, Grecia, India, Liban, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Turcia, Regatul Unit şi Statele Unite. Prima sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO a avut loc între 19 noiembrie şi 10 decembrie 1946 şi s-a bucurat de participarea reprezentanţilor a 30 de guverne cu drept de vot.

UNESCO are în vedere să construiască reţele între naţiuni pentru facilitarea unui anumit tip de solidaritate: mobilizarea pentru educaţie, astfel încât fiecare copil să aibă acces la educaţie de calitate ca drept fundamental al omului şi ca premisă obligatorie pentru dezvoltarea umană; construirea înţelegerii interculturale, prin protejarea patrimoniului şi susţinerea diversităţii culturale – UNESCO a creat ideea de Patrimoniu Mondial pentru protejarea obiectivelor cu o valoare universală inestimabilă; susţinerea cooperării ştiinţifice, spre exemplu, în segmente care vizează sistemele de avertizare de tsunami sau în privinţa acordurilor transfrontaliere de management, pentru consolidarea legăturilor între state şi societăţi; protejarea libertăţii de exprimare, o condiţie fundamentală a democraţiei, dezvoltării şi demnităţii umane.

În prezent, UNESCO are 193 de membri şi 11 membri asociaţi. Organizaţia este guvernată de Conferinţa Generală şi de Consiliul executiv. Secretariatul, condus de directorul general, implementează deciziile luate de cele două structuri.

Ziua internaţională a toleranţei este marcată în fiecare an la 16 noiembrie, pentru a îndemna omenirea la înţelegere şi respect reciproc, dialog şi cooperare între culturi, civilizaţii şi popoare, pentru a descuraja atitudinile extremiste dominate de violenţă şi ură.

Această zi a fost proclamată la 16 noiembrie 1995, în cadrul Conferinţei generale a UNESCO de la Paris, când statele membre UNESCO au adoptat ”Declaraţia principiilor toleranţei”, enunţată în 1986, care defineşte termenul de toleranţă ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi bogăţiei culturale, a manierelor de exprimare, a calităţii noastre de fiinţe umane. Un an mai târziu, în 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 51/95, a invitat ţările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg, potrivit www.un.org şi https://en.unesco.org/events/international-day-tolerance.

Toleranţa înseamnă, în esenţă, acceptarea şi aprecierea diversităţii culturale, a formelor de expresie, capacitatea de a recunoaşte şi respecta convingerile altora. Este responsabilitatea care susţine drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţia şi Statul de drept. Este cel mai puternic fundament pentru pace şi reconciliere, un principiu de bază al democraţiei şi dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului şi absolutismului şi asigurând supravieţuirea societăţilor multietnice şi multiculturale. Înseamnă, totodată, îngăduinţă, indulgenţă, răbdare, şi se poate exprima la orice nivel, de la individ, la stat.

Organizaţia Naţiunilor Unite se angajează să consolideze toleranţa prin încurajarea înţelegerii reciproce între culturi şi popoare. Acest imperativ se află în centrul Cartei ONU, precum şi al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi este mai important ca niciodată în această eră a extremismului în creştere şi a adâncirii conflictelor caracterizată printr-o desconsiderare fundamentală a vieţii umane. Astfel, statele membre ONU sunt încurajate să organizeze manifestări axate pe programe şi acţiuni educative prin care să-i mobilizeze pe cetăţeni să aibă atitudini tolerante. Educaţia pentru toleranţă, mijlocul cel mai eficient pentru prevenirea intoleranţei, trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii indivizilor de a judeca liber şi independent. Nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea sunt forme ale intoleranţei.

Pentru promovarea toleranţei şi non-violenţei, în 1995, la aniversarea a 125 de ani de la naşterea lui Mahatma Gandhi, a fost înfiinţat Premiul UNESCO-Madanjeet Singh. Acesta recompensează activităţi semnificative în domeniile ştiinţific, artistic, cultural sau de comunicare care vizează promovarea unui spirit de toleranţă şi non-violenţă şi se acordă o dată la doi ani, cu ocazia Zilei internaţionale a toleranţei, 16 noiembrie. Premiul poate fi acordat instituţiilor, organizaţiilor sau persoanelor care au contribuit într-un mod deosebit de eficient la toleranţă şi non-violenţă.

Tot la 16 noiembrie este sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România.

La aceeaşi dată, în 1972, la Paris, cu prilejul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (17 octombrie-21 noiembrie 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, potrivit www.cultura.ro.

Proiectul legislativ a fost iniţiat de 12 parlamentari, iar în expunerea de motive se face trimitere la cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial (2010), unde s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită drept Zi a Patrimoniului Mondial.

Declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial înseamnă promovarea elementelor naţionale de patrimoniu mondial pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi a locului pe care îl ocupă cultura română în totalitatea valorilor culturale internaţionale. Este evidenţiată, cu acest prilej, importanţa protejării şi conservării acestora, oferindu-se şi un plus de imagine la nivel internaţional.

Propunerea legislativă dedicată instituirii acestei zile a fost adoptată de Senat la 21 mai 2012 şi de Camera Deputaţilor la 23 aprilie 2013. Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România a fost instituită prin Legea nr. 160/2013.

România are înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO opt elemente: biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993); Mănăstirea Hurezi (1993); sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999); cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999); centrul istoric Sighişoara (1999); ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş (1999); situl natural Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991) şi pădurile de fag antice şi primitive din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei (2017, pădurile vizate din România fiind cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled-Valea Cernei, judeţul Caraş Severin; Masivul Cozia, Lotrişor, judeţul Vâlcea; Codrul secular Şinca, judeţul Braşov; Codrul secular Slătioara, judeţul Suceava; Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ, judeţul Maramureş).

De asemenea, România are înscrise şi şapte elemente pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, respectiv ritualul căluşului (2008); doina (2009); ceramica de Horezu (2012); colindatul de ceată – dosar comun cu Republica Moldova (2013); dansul fecioresc din Ardeal (2015); meşteşugul ţeserii covoarelor de perete din România şi Republica Moldova (2016) şi practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) – dosar comun cu Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova (2017).

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015