Conecteaza-te cu noi

Remember

Johnny Răducanu, un mare maestru al jazz-ului

Avatar

Publicat

pe

Johnny Răducanu (după numele de la naştere Radu Răducan Creţu) a fost un celebru musician, simbolul jazz-ului românesc (contrabasist, pianist, compositor, mentorul unor talentaţi tineri interpreţi de jazz). El s-a născut la Brăila, într-o familie de romi, la 1 decembrie 1931 şi a murit , la vârsta de 79 de ani, la Bucureşti, pe 19 septembrie 2011.

Răducan(u) Creţu (Johnny Răducanu) purta în sine zestrea muzicală venită dinspre două ramuri de bunici lăutari, care şi-au îndemnat copiii să cânte nu numai tradiţionala muzică lăutărească sau populară românească, ci să abordeze şi repertoriul clasic, al marii muzicii – aşa că toţi copiii celor doi bunici („Stroe” – din partea mamei, respectiv, „Petrea Creţu(l) Şolcan(ul)” – din partea tatălui) au studiat -pe lângă diblă, vioară, ţambal, contrabas – şi pianul. De pildă, mama lui Johnny Răducanu cânta la pian, fraţii ei, de asemenea: Oană (pian, contrabas, trompetă, baterie), Cristache (vioară) şi Sandi – pian.

La rândul lui, tatăl lui Johnny Răducanu – Creţu Costică – cânta la contrabas, însoţise trupa de operă Leonard şi era fiul lui Petre Creţu Şolcanul (el însuşi cânta la diblă, ca şi fratele lui mai mare, Şerban, ceilalţi doi fraţi mai mici – Micul şi Ghioca – fiind potcovari).

Prin urmare, bunicul lui Johnny R. – Petrea Creţu Şolcanul (ns. la 1810) – şi ceilalţi trei fraţi ai săi (Şerban, Micul şi Ghioca) veniseră, după Revoluţia de la 1821, pe teritoriul brăilean (la Viziru şi Şuţu), de pe domeniile Mănăstirii Bistriţa (unde tatăl lor -Mihai Creţul – fusese vătaf peste familiile de rromi), care au fost cumpărate de Domnitorul Ipsilanti, familia Creţu devinind, astfel, slobozită.

Pe de altă parte, să notăm că din ceilalţi nouă fraţi ai lui Johnny Răducanu, toate cele cinci surori ale lui au murit în perioada celui de-al doilea război mondial, iar dintre cei cinci băieţi Johnny R. a fost mezinul. Cel mai mare dintre ceilalţi patru băieţi era Dumitru (Mitică) Creţu, pianist şi compozitor la Bucureşti (ns. 29 oct. 1923, m. în 2015, la 92 de ani), al cărui fiu, Michael Creţu – finul de botez al lui Johnny Răducanu-este, ca şi naşul său, contra basist, compozitor şi profesor la Manchester. Al doilea frate al lui Johnny R. era pianistul Ion Mişu Creţu (decedat în 1988, care a fost primul dirijor al Ansamblului «Doina Vrancei” din Focşani, corepetitor pentru Nadia Comăneci, ieşit la pensie ca professor de la Şc. nr. 7 din Focşani; are o fiică, Antoaneta care locuieşte în Spania). Ceilalţi doi fraţi ai maestrului Johnny R. au locuit la Câmpulung Moldovenesc (Victor Creţu, care se dedicase viorii, dar a decedat de tânăr, şi Mitei, care a fost zeţar, iar fiul său – Paul – avea să participle la înmormântarea maestrului Johnny R.).

Creţu Răducan (Johnny Răducanu) îşi face studiile primare la Brăila, iar pe cele muzicale de pian le începe la vârsta de cinci ani, în 1936, sub îndrumarea profesoarei Giuseppina Papanti, în cadrul Societăţii Filarmonice „Lyra” (înfiinţată la Brăila în 24 octombrie 1883, ce avea să funcţioneze până la transformarea localului în cinematograf, în 1947). în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a-şi ajuta familia, Johnny Răducanu cânta la acordeon, cu prilejul unor pretreceri organizate de ofiţeri.

Familia Costică Creţu pleacă însă din oraş, se pare la Câmpulung Moldovenesc, cel puţin pentru o vreme, căci atât tatăl, cât şi mama lui Johnny R. au locuit până la moarte la Focşani, în casa fiului lor mai mare. Ion Mişu Creţu, pe str. George Coşbuc nr. 13. Johnny Răducanu îşi continuă studiile la laşi, pe care le completează însă la Cluj.

Se spune că Johnny R. ar fi început Conservatorul la laşi, ceea ce poate fi adevărat, căci atunci – până la schimbarea legislaţiei în 1948 – era posibil a se urma conservatorul în paralel cu studiile liceale, dar prietenul şi colegul iu, „Bobo” Lucaciu, cu care a urmat Şcoala ledie de muzică din Cluj, arată – în interviul on-line din 4 noiembrie 2011 – că, iniţial, Johnny se iscrisese în anul I al anului universitar 1950-1951 Conservatorul din Cluj, dar „neprezentând pe parcursul anului şcolar diploma de bacalaureat acesta a fost mutat la Liceul de Muzică, pentru a-şi termina mai întâi liceul. Johnny a optat, în mod surprinzător, pentru clasa de contrabas/…/ el fiind, încă de atunci, un pianist de excepţie/…/ Numai după 1953, o dată cu absolvirea liceului, sa înscris la Conservator, de data asta la Bucureşti, părăsind definitiv Clujul…”

În răstimpul anilor 1950-1953, cât a urmat Şcoala medie de muzică din Cluj-Napoca (astăzi, Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă”), Johnny Răducanu era deja, încă din 1950, un bun interpret de jazz la contrabas.

În intervalul 1953-1956, Johnny R. urmează contrabasul la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (azi. Academia Naţională de Muzică din Bucureşti), avându-l ca profesor pe losif Prunner. Totodată, din anul 1953, când Johnny R. avea 22 de ani. Măria Tănase – care lucrase şi cu tatăl lui, cu contra basistul Creţu Costică – îl ia pe tânăr în formaţia ei, tot în calitate de contrabasist, efectuând concerte în Bucureşti şi în ţară.

Între anii 1957 şi 1971 activează în Orchestra Casei de discuri „Electrecord”, iar în 1971 devine membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. După 1980, Johnny R. revine la prima sa „iubire” pianul, contrabasul rămânând pe locul al doilea.

Aşa cum s-a întâmplat cu mulţi artişti, care în perioada comunistă nu au achitat regulat sociale, pensia lui a fost stabilită, în anul 1990, ca pensie de portar la Electrecord, la un cuantum de o sută de euro pe lună…

Dintre numeroasele premii internaţionale şi naţionale, distincţii şi diplome etc. menţionăm: „Diploma de merit” conferită, în 1976, de către Departamentul cultural al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, rangul de „Cetăţean de Onoare al Brăilei” (acordat prin Hotărârea Consiliului local Municipal nr. 136 din 29 septembrie 1997/ ceremonie în 25 octombrie 1997), medalia jubiliară «Lyra 125″ şi diploma de membru de onoare al Societăţii Filarmonice „Lyra”, ca fost elev al acesteia (conferite la 13 octombrie 2008, în cadrul festivităţii desfăşurate la Casa Tineretului din Brăila) ş.a.

Două cărţi scrise de Johnny Răducanu, Singurătatea, meseria mea (Bucureşti: Regent House Printing & Publishing, 2001, 232 p.) şi Ţara lui Johnny (Bucureşti: Vivaldi, 2005,110 p.) întregesc imaginea celor care l-au iubit şi i-au îndrăgit muzica. A treia, 30 de miniaturi pentru pian (Bucureşti: Editura Tracus Arte), din păcate a apărut postum, de ziua în care Johnny Răducanu ar fi împlinit 80 de ani (1 decembrie 2011, lansată pe 8 decembrie 2011).

Totodată, este de consemnat şi extraordinarul eveniment din aprilie 2010, când pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, Johnny Răducanu si Aura Urziceanu evoluau alături de „Duke Ellington Orchestra”.

Jonnny Răducanu nu a avut copii, dar a fost căsătorit cu Geta Costin, „o moldoveancă de la laşi” – după cum informează artistul în interviuri -, aproape patru decenii, din care, oficial, timp de 15 ani (căci s-au despărţit, în acte, în anul 1970), dar au continuat să comunice în mod normal, fiind femeia pe care a iubit-o foarte mult. Aceasta avea să moară în ianuarie 2008 şi să fie înmormântată la Cernica, în cavoul în care avea să fie adus şi Johnny Răducanu, conform deciziei lor.

Cât de patriot era Johnny Răducanu – ca român şi rrom -, desprindem din ceea ce spunea maestrul în amurgul vieţii: „Aici m-am născut, aici am crescut, astea sunt limba şi tradiţiile mele. În ţara asta sunt îngropaţi fraţii, părinţii şi strămoşii mei. Aici e pământul tău, mă! Dacă nu preţuieşti asta, eşti degeaba /…/ Am fost, cu ceva timp în urmă, la o lansare de carte, mă invitase Liiceanu. Cartea se numea, cum credeţi? Ţiganii! Păi cum altfel, doar sunt şi eu dintre ei, de-aia am în sânge muzica lăutărească pe care o strecor printre clapele pianului meu când cânt jazz. Am văzut acolo ţigani foarte deştepţi – poeţi, scriitori, profesori universitari – şi fete frumoase de pică, de-alea instruite, cu facultate. Şi m-am simţit tare mândru că nu ne fac neamul de râs.” (Johnny Răducanu, Vreau numai un sfârşit discret şi onorabil; Revista VIP, nr. 31/ august 2009, v . şi nr. 869, stocare on-line Anul XXIII, nr 4 (1030), august – septembrie 2014).

În dimineaţa zilei de luni, 19 septembrie 2011, la ora zece, maestrul Johnny Răducanu a fost găsit, în garsoniera sa de la etajul şapte din Bulevardul Banu Manta, în stare de inconştienţă de către profesoara Mirela Adăscăliţei – prietena lui, în vârstă de 38 de ani, care se grijise de el în ultimele sale luni de viaţă. După o oră de încercări ale medicilor de a fi salvat, artistul decedează, moartea lui fiind cauzată de un stop cardio-respirator. Trupul neînsufleţit al lui Johnny Răducanu a fost depus a doua zi, marţi 20 septembrie 2011, la orele prânzului, la Biserica Sf. Silvestru din Bucureşti, iar înmormântarea s-a făcut la Cimitirul Mănăstirii Cernica, în ziua de miercuri, 21 septembrie 2011.

Dar oamenii nu-l uită! Ca întodeauna, atente cu foarte multele şi extrem de valoroasele personalităţi brăilene (şi, credem, judeţul Brăila înregistrează cea mai mare densitate de personalităţi!), autorităţile de acolo au decis găzduirea anuală a unui Festivalul Internaţional de Jazz „Johnny Răducanu”, care se desfăşoară în fiecare toamnă, cu începere din anul 2013. Lăudabil, nepotul lui Johnny R., contrabasistul Michael Creţu, onorează festivalul, organizează concerte de jazz pentru menţinerea în memoria colectivă a valorii inegalabilului artist, participă la emisuni ale Radio Bucureşti dedicate maestrului.

Sursa: Floarea rromă, 55 de exponenţi rromi din România, decedaţi după 1989, Gheorghe Sarău – Bucureşti 2016

Continuați să citiți
Clic pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015