Connect with us

Asul de trefla

PRIMĂVARA ROMĂ – Mătura lui Nicolae Gheorghe

Avatar

Published

on

 

 

 

 

 

Şase ani de conflicte

” În decembrie 2010, un tânăr tunisian pe nume Mohamed Bouazizi şi-a dat foc în orăşelul Sidi Bouzid, după ce poliţiştii i-au confiscat fructele şi legumele pe care le vindea pe stradă. Gestul lui” Basboosa”, aşa cum era strigat cel ce a devenit” Eroul din Tunisia”, a declanşat proteste violente în ţara nord-africană, care au dus la alungarea preşedintelui Zâne El Abidine Ben Ali şi a aprins un val de revolte în state din lumea arabă, din Egipt până în Mauritania şi din Algeria până în Oman.”

După cum ştim, în anii următori, trei dictaturi vechi din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii (Egipt, Libia şi Tunisia) au căzut sub tăvălugul” Renaşterii Arabe”. Înfricoşaţi de violenţă şi determinarea demonstranţilor, alţi lideri din regiune au anunţat că vor renunţa la putere după expirarea mandatelor (Yemen, Sudan şi Irak). Regele Iordaniei a demis două guverne consecutive la presiunea opiniei publice, nemulţumită de ritmul lent al reformelor.

Azi, după aproape 7 ani de revoluţie, vocile critice afirmau (oarecum pe bună dreptate) că aceste revolte au favorizat apariţia pe scena politică a acestor ţări a partidelor islamice conservatoare care se opun procesului democratic şi sunt ostile occidentului.

Cu toate acestea nimeni nu poate contesta faptul că ” Primăvara Arabă” este un punct de cotitură determinant, atât pentru ţările arabe cât şi pentru întreaga lume civilizată. O etapă care dacă nu este tratată şi gestionată aşa cum trebuie de către ţările cu tradiţie democratică, lumea, aşa cum o cunoaştem azi ar putea să se transforme într-un” mâine” întunecat şi nesigur.

” Cred că cel mai important rezultat al revoltelor este acela că lumea nu mai poate avea o imagine stereotipă, negativă a arabilor şi musulmanilor care afirmă că, într-un fel, datorită naturii lor, ei resping democraţia.

Revoltele ar arătat ceea ce noi ştiam de multă vreme: ca oamenii înşişi nu trebuie subestimaţi în ceea ce priveşte dorinţa lor pentru libertate şi auto-determinare.

Cred că viitorul este foarte nesigur de vreme ce atât de mulţi vor să exploateze acest moment şi continuă să menţină unele aparente ale status quo-ului pentru propriile lor interese.

În opinia mea, pentru că revoltele să se se termine cu o schimbare adevărată în mai bine, trebuie să se instituie domnia legii, iar corupţia (cunoscută sub numele de” wasta” în arabă) să dispară.” – (Laila Al-Marayati, una dintre activistele importante ale comunităţii musulmane din America şi purtătoare de cuvânt a Ligii Femeilor Musulmane – Muslim Women’s League)

Mătura lui Nicolae Gheorghe –” Renaşterea Romă”

În 3 iulie 2015, Thomas Hammarberg, a scris un articol în paginile ERRC (European Roma Rights Centret). Un articol care făcea parte dintr-o serie de alte texte sub egida” În Memoriam Nicolae Gheorghe”.

” L-am invitat pe Nicolae Gheorghe la o întâlnire a European Human Rights Defenders din Sarajevo. În calitate de Comisar pentru Drepturile Omului în cadrul Consiliului European, mi-am luat libertatea de a organiza întâlniri între activiştii care puteau să dea un sfat bun şi să dea tonul în lupta comună pentru drepturile omului pe continentul nostru. Nicolae era un invitat care nu putea să lipsească şi nu numai din cauza intervenţiilor sale juste şi de multe ori pline de umor – dar el avea un mesaj.”

Intrând în sala de conferinţe, spune mai departe autorul, Nicolae Gheorghe flutura deasupra capului ca un stindard – o simplă mătură – explicând că ” el şi colegii săi au ajunsă la concluzia că răbdarea lor a ajuns la limite.” Că a sosit timpul că persoanele corupte la nivel decizional să fie ” măturate de la putere” o dată pentru totdeauna. Mătura pe care o avea în mâna fiind simbolul acestei determinări.

În descrierea sa, Thomas Hammarberg, pe lângă elogiul pe care-l aduce reputatului sociolog şi activist pentru drepturile omului, evoca latura care l-a impresionat pe el cel mai mult. Latura revoluţionarului Nicolae Gheorghe, a vizionarului care are curajul să spună DOSTA (destul) unei mentalităţi învechite ale romilor. A unei mentalităţi conservatoare care şi-a depăşit demult rolul de protecţie şi condiţie vitală a supravieţuirii lor. O mentalitate care azi, în epoca modernă, nu-şi are sensul şi are rolul de a menţine un zid înalt între romi şi societate. Auto-ghetoizarea mentală, în concepţia lui Nicolae, este adevărata sclavie din care trebuiau ei să se elibereze pentru a-şi câştiga un loc binemeritat în societate. Oricâte programe şi strategii ar face non-romii pentru incluziunea romilor, fără romi şi fără acordul lor nu aveau nici o şansă de reuşită.

Nicolae Gheorghe a devenit în timp unul dintre cei mai aprigi critici ai ipocriziei, atât în ceea ce-i priveşte pe romi cât şi pe non-romi. El a expus relaţia simbiotică care se dezvoltă între ” experţii” în problematica romă şi liderii acestora care are tendinţa de a perpetua o atmosferă de victimizare.

” Rolul formatorilor de opinie”, mai spunea NG, ” este de a sugera noi abordări, să se focuseze mai degrabă pe integrare decât pe victimizare”

A fost unul dintre primii care a afirmat că romii cu un comportament anti-social nu mai trebuie să fie scuzaţi pe baza lungii lor istorii de represiune. Critică împotriva unui individ cu un comportament criminal trebuie să fie luată în serios şi nu eliminată sau clasificată ca şi antitziganism.

Astfel de declaraţii, mai spune TH – inclusiv menţiunile sale privind” shmekeria” şi căsătoriile timpurii – erau dificil de făcut din partea unui gadjo fără a provoca disensiuni/neînţelegeri.

” Într-adevăr, am stabilit ca abordarea pe care atât eu cât şi mulţi dintre colegii mei gadje privind aceste chestiuni” taboo”, este ca ele trebuiesc lăsate în seama romilor înşişi. Am decis să nu dăm propagandei anti-rome mai multă muniţie. Totodată am simţit că aceste probleme sociale erau într-adevăr, în cea mai mare măsură, cauzele mizeriei forţate şi marginalizării.

Ştiind că Nicolae abordează aceste subiecte sensibile era o uşurare pentru noi şi, binenteles, că era cel mai bun răspuns dat celor care folosesc aceste fenomene sociale negative în discursul lor de ură. Prin definirea şi accentuarea acestui gen de probleme, Nicolae totodată a dat o inspiraţie pozitivă cauzei Drepturilor Romilor. Multe dintre mesajele sale puteau fi reduse pur şi simplu la sloganul” Yes we can”. Adevărata schimbare trebuie să vină de la noi, a repetat el în nenumărate ocazii.”

Autorul îşi încheie articolul cu următorul text:

” A fost o pierdere enormă prin faptul că acestui om nu i-a fost acordat mai mult timp pentru a-şi proiecta viziunea asupra unei Naţiuni Europene Roma, o naţiune culturală a comunităţilor unite, integrate în societăţile largi şi avându-şi drepturile şi cultura recunoscute şi respectate”

TEHARA Media

Nu avem pretenţia că ne putem substitui lui Nicolae Gheorghe şi geniului său. Nici că am putea duce întreaga povară a viziunii sale înspre realizare. Dar suntem hotărâţi să participăm alături de cei care doresc să ducă această moştenire mai departe.

Romii au rătăcit un mileniu prin praful istoriei. Jumătate din această” rătăcire” ei au petrecut-o În robie. Au fost robi ai altor popoare şi ale propriilor cutume şi mentalităţi conservatoare.

Una dintre problemele cele mai dezbătute în acest început de mileniu în cadrul societăţii rome este gagicanizarea tinerilor. Acest adevărat exod/evadare înspre asimilare. Discriminarea şi prejudecăţile majoritarilor îi obligă să-şi lase” balastrul” cultural/identitar în favoarea dezvoltării personale. Nu putem să-i condamnăm.

Exemplele pozitive continua să fie considerate în mod greşit excepţii de la regulă. Şi nu pentru că ele nu ar exista masiv dar pentru că acestea nu sunt popularizate adecvat. Dar cine să o facă dacă nu noi înşine? Presa de scandal în goană sa după senzaţional tratează romii ca figuri antisociale, clanuri, bande mafiote, extravagante. În ochii multora romii poartă vina pentru toate lipsurile societăţii. Romii sunt trataţi cu suspiciune şi chiar cu ură. Ori, adevărata problemă a romilor este tocmai lipsa unei informaţii adecvate şi obiective. Dar repet: cine să facă aceasta reparaţie dacă nu noi? Cine să scoată la lumină” romii invizibili”?

În disperare de cauză, aşa cum menţiona Nicolae Gheorghe şi Thomas Hammarberg, activiştii romi şi ne-romi au tendinţa de a acoperi sau a tolera acţiunile negative ale unor romi. Şi asta pentru a-şi uşura munca şi a mătura mizeria sub preş. Mai mult de atât, în loc să facă o delimitare a actelor criminale atribuite pe bună dreptate acestor conaţionali, scoaterea lor la iveală şi condamnarea acestora în faţa opiniei publice, cei mai mulţi activişti încearcă să găsească scuze în apărarea infractorilor şi transformarea lor în victime.

Acest lucru nu face decât să mărească prăpastia dintre romi şi majoritari. Ba chiar să justifice prejudecăţile pe care aceştia le au faţă de TOŢI romii. De aici şi neîncrederea reciprocă şi imposibilitatea semnării unui contract social real şi sustenabil între societatea romă şi cea majoritara.

Cineva trebuie să facă ceva în acest sens! Undeva trebuie să se înceapă!

Fiecare revoluţie are momentele sale specifice: izbucnire, eliminarea elementelor vechi/negative/antipogresive şi reforma propriuzisa.

Însă cel mai important lucru care se întâmplă în orice re-evolutie care se respectă este etapa de construcţie a noii mentalităţi. Cea care urmează imediat după momentul adoptării reformelor. Este, dacă vreţi, intrarea în” cei 40 de ani de rătăcire în deşert ai evreilor” lui Moise.

Puţini ştiu că adevăratul motiv pentru care Moise şi-a” rătăcit” poporul timp de 40 de ani a fost deoarece 40 de ani este perioada aproximativă în care o generaţie veche dispare. Ori el mergea pe ideea că evreii care s-au născut robi, şi au trăit ca atare, după trecerea celor 40 de ani în deşert vor fi toţi dispăruţi şi construcţia putea să înceapă ideoarece o ţară a” libertăţii şi a făgăduinţei” nu poate fi construită cu oameni care s-au născut robi şi nu ştiu ce e libertatea.

În care moment din această Revoluţie Roma,” Renaştere” sau” Primăvara” se afla mişcarea romă?! Va rămâne să stabiliţi dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri. Dar dacă nu s-a început încă sau nu se începe nici acum în mileniul trei, acei 40 de ani vor deveni 400 şi chiar 4000. Iar generaţiile se vor perinda în robia lor ca şi până acum.

Cum şi cu ce va participa TEHARA Media la acest” program” pe care ni-l impunem se desprinde oarecum din rândurile de mai sus. Iar dacă tot sunteţi curioşi şi nu aţi înţeles nu rămâne decât să staţi pe aproape. Aveţi un hint chiar în titlu.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015