Conecteaza-te cu noi

Istorie

Sărbători calendaristice ale romilor

Avatar

Publicat

pe

În ceea ce priveste complexele ritualice dezvoltate de cultura traditionala rome in relatia cu reprezentarile sacrului, acestea se traduc in sărbătorile calendarului traditional al rromilor. Acestea corespund, in mare parte, sarbatorilor din calendaru] romanesc, dar dezvolta o serie de elemente specifice, fie structuri cutumiare diferite, fie mutaţii de semnificatie, fie preluarea si sustinerea unor ritualuri originar nerrome, dar pierdute in spatiul culturii tradifionale romanesti (,,capra tiganeasca”), fie dezvoltarea unor ritualuri complementare celor nerrome sau care raspund unor nevoi reparatorii ale acestora (Vasilca, Paparuda). Cu toate acestea, exista si structuri ritualice calendaristice proprii numai rromilor, care nu au corespondent in cultura de convietuire (Joia Verde, Hardelezi).

În dimineata de Ajun a Craciunului, baietii romi pornesc colindatul foarte devreme, in jur de 4-5 dimineaja, pentru a nu apuca vreo femeie sa intre in cas in acea dimineaţa, inaintea unui barbat. Femeile fiind considerate maxrime (spurcate), se crede ca, daca in dimineata de Ajun a Craciunului, intra in casa prima data o femeie, atunci casa aceea va fi spurcata tot anul si cei din case vor avea numai ghinion / nenoroc – bibaxt.

În ziua de Anul Nou se face capra ţigănească, ritual performat de tinerii rromi necasatoriti: tinerii imbracă un bat in capra, cu ajutorul unor panze colorate, a unui cap cioplit din lemn si a altor podoabe si isi prezinta rolul mergand din casa in casa, prin comunitate. Capra merge, de obicei, pentru a ura şi a-si prezenta rolul pe la casele unde se tie ca sunt éheja baria (fete mari), ceea ce demonstreaza faptul ca ritualul are scop premarital. Cand capra ajunge la o éhaj bari, dupa ce işi prezinta rolul, unul dintre cavalerii caprei invita fata la dans. Ea fiind pentru prima data iesita la acest dans. Dupa terminarea dansului, fata ii da cavalerului, drept rasplata, un colac si vin. Cavalerul il imparte si celorlalţi actanţi.

După ce termina de umblat cu capra, /e chave aj le cheja (baietii si fetele) fac un bal la care vin si parintii acestora. La bal, care continua ritualul iniiatic premarital, danseaza cavalerii cu fetele de maritat, iar batranii asisté pe margini. Baietii ofera fetelor ilustrate sau felicitari de cate ori danseaza cu ele; acea chaj bari care primeste cele mai multe felicitari de la cavaleri, considerata fata cea mai frumoasa a balului, este aleasa ,,regina balului”. Dupa alegerea .reginei balului”, se stinge lumina in sala si regina este sarutata de catre cavalerul care i-a daruit cele mai multe felicitari. Gestul pecetluieste viitoarea lor casatorie: intradevar, cei doi se vor căsători in acel an, altfel se considera ca s-a facut fetei o mare rusine.

La sărbătorile mari, mai ales la Anul Nou, rromii calddrari obisnuiesc sa puna in vasul cu apa de baut monede din argint si din aur, precum şi potirul din metal pretios al familiei (rr. taxtaj), ca noul an sa fie bogat si să le aduca bani, aur, bogatie, noroc si sanatate.

De Crăciun, primul barbat dintr-un capat al comunitafii, considerat purtatorul ideii de inceput si de innoire (fiind primul), pleaca la vecinul sau sau la o ruda apropiata pentru a-si face reciproc urari: ,.naklo bers sas bravalo, kado bers po baxtalo” (daca anul acesta esti bogat, la anul sa fii si mai bogat).

Mâncarea traditionala de Craciun a rromilor este sdngeretele, un fel de toba preparata din sangele porcului, adunat intr-un vas curat, direct de la gatul porcului sacrificat de Ignat; este foarte important ca sangele să fie strans inainte de a lua contact cu pamantul, astfel se spurca. Aceasta norma a puritaţii alimentelor ritualice este similara cu aceea conservata de rromii care tin Gurbanul, când, pentru a nu se spurca carnea de miel, sangele lui nu trebuie sa cada pe pamant, fapt pentru care este strans de femei in vase curate si folosit la benghiul de noroc facut copiilor in frunte.

Orice fel de mancare preparat de Craciun este considerat ofranda lui Dumnezeu, de aceea prima portie se da cuiva strain.

Colindatul in Ajun de Craciun se desfasoara astfel: porneste un grup de barbati si, de la fiecare casa colindata, se mai adauga la grup unul dintre barbatii casei, de obicei cel mai tanar. Pe parcursul zilei se ţin sfaturi, se arvunesc fete, se discuta judecati viitoare.

Înainte de ora 12, in noaptea de Anul Nou, barbafii merg să aduca apa de la fantana, fara sa aiba voie să vorbeasca intre ei nici pe drum, nici cand iau apa. Aceasti apa se numeste ,,apa noua” sau ,,apa neinceputa” sau »apa sfanta” si va fi folosita, pe parcursul anului, la diferite ritualui de purificare, apotropaice si reparatorii. Acasa femeile si fetele isi vor sparge cate un ou intr-o cand speciala si vor turna din aceasta apa peste oul spart. Ouale si apa vor fi acoperite pana dimineata, apoi fiecare va ghici din formele rezultate ceea ce le rezerva viitorul. Aceasta este o practica de magie premonitorie in cadrul cdreia se reunesc masculinul ca simbol al puritatii ritualice — apa sacra cu femininul ca simbol al procreatiei – oul.

La toate sarbatorile mari, fiecare familie de romi trebuie sa-si arate omenia, bogatia si tot ce are mai de pret: galbenii (banii), potirele (e taxtaja), covoarele, mancarea si bautura, drept pentru care invita rude si prieteni la mese bogate si isi expune valorile ca semne ale onoarei (rr. i pakiv).

Este important de subliniat simbolistica deosebit de profunda a potirului familiei rrome (ir. 0 laxtaj), Care se transmite din generafie in generatie, pe linie masculina, ca semn de mare cinste, si include semnificafia complexa a Graal-ului, pocalul sacru in care s-a scurs sangele lui Isus Hristos, simbol al sacrificiului si al nemuririi. Aceasta simbolistica se reflecti si in textele colindelor rrome:

»So si, Devia, and-o taxtaj, / O taxtaj o rupuno? / Othe-i rat le Devlesgo” (Ce e, Doamne, in pocal, / In pocalul de argint? / Acolo este sangele Domnului).

În ajunul sau in dimineaja Anului Nou, uneori si in Ajunul Crdaciunului, rromii, mai ales caldararii, practică obiceiul numit Vasilca, o forma specifica de colindat, cu sens purificator si apotropaic pentru familiile, rrome si nerrome, care sunt colindate astfel. Vasilca este capul sau ratul de porc impodobit cu panglici sau o papusa facuta de grupul de colindatori si impodobita in costum popular. Unul dintre actanţi poartă un vas cu grau nou incolţit, semn al belsugului pentru anul ce urmeaza. Gestul raspunde unei nevoi ritualice a culturii nerrome agrare. Femeile poarta, pe o tava acoperita cu o panza alba, capul sau ratul porcului, flori si un pahar si canta colindul ,,Sivei” sau al Vasilcai.

O traditie puternica la rromi este lasatul de sec de branza, cand se obisnuieste ca finii sa mearga la nasi cu daruri si sa petreaca, copiii să mearga la parinti sa le pupe mana pentru a fi iertati de greseli. Masa traditionala cuprinde placinta cu branza şi aripa de gina. Se crede ca acela care va manca aripa de gaina in aceasta zi va fi usor tot anul şi va avea noroc si spor in casa. Acest obicei alimentar are la baz magia prin similitudine: aripa este usoara, asadar cine mananca aripa devine usor şi castiga usor.

La miezul nopţii, copiii si tinerii saruta mainile celor batrani, le cer iertare pentru greselile de pe parcursul anului, iar acestia din urma le ofera daruri scumpe, intre care nu lipseste aurul, salbele pentru fete, materialele scumpe si banii. Se considera ca, in cazul in care te-a blestemat cineva in acel an sau te-ai certat cu o persoana, sarutandu-i mana in acest moment, esti iertat de toate pacatele. De pilda, nurorile si ginerii sarută mana socrilor. Ritualul este de reconciliere si de protectie.

Pastele este, pentru toate neamurile de romi, singura sarbatoare din an pe care o celebreaza »vii si mortii laolaltă”: in noaptea de Paste, la intoarcerea de la biserica, rromii merg la cimitir pentru a duce lumina morfilor, cu care stau pana dimineata. Aceasta pentru că este noaptea invierii mortilor si a deschiderii cerurilor, noaptea in care iti poti vedea viltorul, poti comunica cu spiritele mortilor şi se practic numeroase ritualuri de magie apotropaica, inductiva si reparatorie.

De la biserica se merge acasa, copiii sunt treziti din somn, iar, dupa primul cantat al cocosilor, sunt scosi cu picioarele goale pe iarba, li se da paste, vin si peste, ca sa fie iuţi tot anul. Tatal isi loveste usor copiii in cap cu o punga cu bani, scopul fiind ca acestia să aiba noroc de bani in viata. Se merge apoi din nou la cimitir, pe la 10 dimineaţa, cu mancare impartaşita care se da de pomana.

Bucuria invierii mortilor este mare si, din respect pentru morti, cimitirul este impodobit ca intr-o zi de sarbatoare, se merge cu lăutari si se mananca si se bea toata ziua, pana seara tarziu.

Mielul de Paste gatit in casele romilor are un gust deosebit, pentru ca femeile rostesc descantece cand il prepara.

În dimineata zilei de Paste, la căldărari, se practica un ritual purificator si de consacrare a binelui pentru intreaga familie: capul familiei (tatal sau fiul cel mai mare, daca nu exista tatal) ia o bucata de pamant cu iarba pe ea, numita ,asca”, similar cu alimentul ritual, si infige in ea un topor menit sa taie raul. Apoi pune piciorul pe topor si, rostind ,,Hrisos a inviat!”, da fiecărui membru al familiei câte o bucata de pasca (alimentul ritual) si cate o gura de vin (impartasania) din taxtaj-ul(Graal-ul rromilor) care trece din mana in mana. Membrii familiei ji raspund: ,Adevarat a inviat!”. Capului familiei i se dă pasca si vin de catre fiul cel mai mare. La romii ursari, in timpul postului Pastelui, femeile fac curajenie generala, dau cu var si pregatesc cuptorul pentru a coace cozonacii.

Femeile pregatesc, pentru prima zi de Paste, in casa, undeva pe langa o masa, o bucata de fier si iarbd. Pe masa se pun o farfurie cu vin, niste bani si oua roşii. Cel care merge la biserică, dupa ce se intoarce dimineaţa, aduce acasă o bucatica de nafura. In prima zi de Paste, dimineata, toata familia se trezeste si se spala pe faja cu acel vin din farfurie, se unge pe faţa cu nafura si cu ouale si, in acelasi timp, toţi tine piciorul pe fierul agezat pe iarba. Fierul protejeaza de spirite rele, iar iarba este un mod de comunicare cu stramoşii. Dupa aceea, fiecare membru al familiei ia o bucăţică de anafura in gura si fuge: cel care ajunge primul la poarta sau la usa pentru va fi iute, puternici si vioi tot anul. Ritualul este o forma de ordalie.

Romii dau explicatii speciale pentru fiecare fel de mâncare ritualică: carne de miel pentru a fi usori si curati ca mielul, peste (se mananca in prima zi de Paste) ca sa fie iuţi ca pestele. În prima zi de Paste nu se face si nu se manâncă mamiliga, pentru a nu deveni moi ca mamaliga si pentru pastrarea fertilitatii femeii si a fecunditatii barbatului. De asemenea, membrii familiei nu au voie să atinga sarea pentru a nu transpira. Toate aceste recomandari şi tabu-uri alimentare se bazează pe magia prin similitudine.

În serile de Paste se face, jocul ţigănesc al Pastelui’, ritual de inifiere premarital, petrecere cu lautari, desfasurata, de obicei, pe un camp. La joc merg şi tinerii si batranii. Cavalerii romi merg la mamele tinerelor rome cu cateva zile inainte de Paste, pentru a le cere permisiunea de a-si lăsa fetele la joc. Fetele vin la joc numai insoţite de mamele lor. Se aduce mancare si bautura. Unii cavaleri aduc cate o galeata de vin si, in timp ce lautarii fac o pauza, ei merg la batranii care stau pe scaun, pe margine, si îi servesc cu cate o cana de vin, in semn de mare respect.

O alta mare sarbatoare a romilor, in special a ursarilor, legata de Paste, este balul organizat a doua zi de Paste, in cadrul caruia cel mai important moment este jocul fecioresc, in cadrul caruia baieţii romi neinsurati joaca individual, in mijlocul cercului de feciori, demonstrandu- si astfel maiestria. Jocul fecioresc este un ritual premarital, cu sens inifiatic, similar horei la care sunt scoase fetele de maritat. Această sarbatoare prezintă mari similitudini cu aceea practicata de romani. Ceea ce este insa specific romilor se refera la furatul fetelor: la acest bal, feciorii fura fetele pe care vor sa le ia de neveste, le duc acasa la ei sau la o ruda protectoare. Pusă in fata faptului implinit, familia fetei trebuie sa fie de acord, cu toata supararea manifestata printr-o cearta publica, asadar se procedeaza la pregatirea nunţii şi, prin aceasta, la re-echilibrarea situaţiei intracomunitare.

La o saptamana dupa Paşte, in Duminica Sfantului Toma, se desfasoara Pastele Blajinilor sau al Mortilor, care, deloc intamplator, coincide cu .,Pastele spoitoresc” sau Hardelezi. Sarbatoarea este dedicata morţilor: romii merg la morminte, cu mancare şi bautura, dau de pomana si petrec intreaga zi impreuna, amintindu-si de cei morti.

În ceea ce priveste relationarea specifica a romilor cu sacrul, un exemplu concludent este Hardelezi-ul, numit si “Pastele spoitoresc”, sărbatoarea fundamentala a romilor spoitori, care se desfasoara la o saptamana dupa Pastele ortodox si care reuneste semnificatia pascala cu aceea a Gurbanului musulman.

Elementul principal al ritualului este sacrificarea mielului: acesta este sacrificat fie pentru insdnatosirea cuiva bolnav din familie, fie pentru protectia familiei de necazuri si boli, fie se taie cate un miel pentru fiecare copil spre binele si protectia acestuia. Familiile care, datorita dificultatilor materiale, nu pot sacrifica mielul de Hardelezi, pot face de Sfantul Petre. Ritualul sacrificial este complex si cuprinde elemente legate de purificare si de consacrare a sacrificiului.

În seara care precede sarbatoarea, femeile ce urmeaza sa jertfească mieii impletesc coroniţe din crengi de salcie si flori si fac asa-numitul brad al mieilor. Coronitele sunt agezate pe capetele mieilor de sacrificat, copiii tin in maini cate douad lumanari, iar mieii sunt pusi să bea vin dintr-o farfurie (forma de impartasanie). Mieii sunt stropiti cu vinul ramas in farfurie (aspersiune purificatoare si de consacrare a sacrificiului) si li se iau coronitele de pe cap. A doua zi, inainte de sacrificiu, mieilor li se pun inapoi coronijele pe cap, copiii incaleca pe miei si ţin in maini lumanari.

În timpul sacrificiului canta lautarii, iar barbafii care sacrifică mieii se inchină cu fata catre Rasarit. Femeile care au facut bradul colecteaza in farfurii sangele mieilor sacrificati si fac cu acest sange un punct pe fruntea copiilor, punct care va purta noroc si va proteja copiii de rau pe parcursul intregului an. Pentru ca sacrificiul sa aiba efect, sangele mieilor este strans de femei in vase noi, direct de la gatul taiat al mieilor şi nici o picatura de sânge care curge din gatul mieilor nu trebuie să atingă pamantul pentru a nu impurifica sacrificiul.

Cei care au taiat mieii ii cinstesc pe trecatori cu un pahar cu fuica, iar acestia le ureaza sanatate. Mieii sunt impartiti fie sub forma de carne cruda, fie pregatifi cu orez, ceapa, usturoi si patrunjel. Organele mielului se fierb impreuna cu intestinele, se toacd marunt, se amesteca cu verdeafa si se prepara asa numitul drob figanesc care se imparte copiilor de pe strada.

Mieii sunt impartiti in totalitate, familia nu işi opreste nimic. Fiecare mananca ce i-a fost impartit de catre ceilalti. Dupa-amiaza incepe o mare petrecere cu lăutari, mancare si bautura, in cadrul careia se fac urări de sănatate care se crede ca vor avea un efect sigur datorat sacrificiului mielului. Finii au obligatia sa-si viziteze nasii, copili parintii, fratii sau surorile mai mici pe cei mai mari.

Petrecerea fine pana seara tarziu, iar lautarii sunt platiti in functie de numarul mieilor sacrificati. La romii costorari din Alexandria, Hardelezi-ul se celebreaza de Sfantul Gheorghe. Înainte de aceasta sarbatoare, se ţine post trei saptamâni, romii pregatindu- se spiritual pentru eveniment. Familiile care nu au ţinut post nu se pot bucura de ritualul sacrificarii meilului, nefiind purificate. Se crede ca mielul trebuie să vină de bunavoie la sacrificat, de aceea, pentru sacrificarea mielului, se angajeaza un lautar care sa-i cânte şi sa-l faca sa vina singur şi să ingenuncheze in locul unde urmeaza să fie taiat.

În ziua de sarbatoare, romii trebuie să manance foarte multă verdeaţa (in special patrunjel si leustean), pentru a se purifica de pacatul sacrificarii.

Romii rudari din Chilii-Caracal sarbatoresc, ca si fratii lor spoitori, Gurbanul / Hardelezi, datina care reuneste semnificatia Pastelui crestin cu aceea a sarbatorii musulmane. La rudari, sarbatoarea se tine de Indltare şi consta in sacrificarea unui miel, ofranda catre Dumnezeu, dar si jertfa cu scop reparatoriu, taumaturgic, de vindecare a persoanelor bolnave.

Dacă un membru al comunitafii se imbolnaveste grav, se desfasoara urmatorul ritual premonitoriu: persoana respectiva merge in padure si inalţa o rugaciune catre Dumnezeu, apoi ia o mana de iarba de pe locul unde s-a rugat, duce iarba acasa si doarme cu ea sub cap. Se crede ca va visa daca se va vindeca sau nu. Se maj crede şi ca va visa miei si ataţia miei cati va visa, atatia ani trebuie sa facă Gurbanul, iar daca va visa o turma de miei, atunci va trebui sa faca Gurbanul toata viaţa. Cum viseaza mielul, asa trebuie să-l prepare: daca il vede pe langa o apa, trebuie sa-l faca ciorba, daca nu, trebuie sa-l faca fript.

Cu trei zile inainte de Înălţare, se merge in padure si se alege o prajind pe care va fi pus mielul. In ziua de Gurban, se sacrificd mielul, avandu-se mare grija să nu cada nici o picatura de sange pe pamant, pentru a nu se spurca sacrificiul; tot sangele se aduna intr-un vas curat şi cu el se vor face semne de noroc pe fruntile copiilor (un punct la mijlocul fruntii, intre ochi). Tot atunci se framanta aluatul si se coace painea. Se face si mamaliga şi se scoate o cana de vin pe masa. Mielul, painea, mamăliga si vinul sunt alimente eucharistice, de ofranda. in continuarea ritualului, capul familiei aduce o creangă de salcâm sau de salcie si le da tuturor celor prezenti cateva frunze să-si puna la urechea dreapta. Alte cateva frunze le pune mielului in gura. Astfel, mielul, prin intermediul crengii, le va vorbi oamenilor despre sacrificiul sau. Mai mult, se spune că oamenii pot auzi, prin aceste frunze, soapte despre viitorul lor in acel an (ritual premonitoriu).

Aceste gesturi simbolizeaza totodata impartasirea destinului mielului, care, prin sacrificiul sau, devine un mesager catre divinitate al celor care au indeplinit jertfa sau al celor care iau parte la ea. Pe masa se pune capul mielului rupt in doua, painea şi cana cu vin, dupa care capul familiei rosteste de trei ori urmatoarea formula de consacrare a sacrificiului: ..Rromale, phralale, anen tumenge godi svage bersesOe lesqe anavesar, e anavesar kodolesar kaj kerdds kado Gurbanos, aj den lesge jekh bakrorro, jekh bou e manreca aj jekh kuci e moldga.” (Rromilor, fratilor, aduceti-va aminte in fiecare an de numele lui, de numele celui care a facut acest Gurban, si daruti-i un miel, un cuptor de pâine şi o cana cu vin.). Cei prezenţi raspund ,,Amin” si trec la masa. Astfel se preia traditia Gurbanului din an in an si din om in om.

La masa de Gurban participa in exclusivitate cei curaţi, cai care au pastrat regulile abstinenţei alimentare (post) si sexuale si cei care nu au fost declarati spurcaţi (tr. .maxrime’) de catre i kris rromani (adunarea de judecata a romilor). Semn ca este vorba despre o jertfa ritualica cu rol inductivreparatoriu, iar nu despre o masa oarecare, resturile mielului nu se dau animalelor, ci se ingroapa.

La ursarii din Moldova, Joia Verde este o sarbatoare care se desfasoara la o saptamana dupa Pastele ortodox, de Pastele Blajinilor şi se caracterizeaza prin iertarea reciprocă a greselilor de peste an si printr-o petrecere cu semnificatie premaritala.

Joia verde se tine si la rromii ursari din Suceava, lasi, Botosani si Neamţ. Se desfasoara in prima joi de dupa Pastele ortodox si consta intr-o mare petrecere, in cadrul careia sunt scoase la joc fetele de maritat, nu inainte de a se cere invoirea parintilor. Astfel are loc o prima intelegere intre parinţi in vederea viitoarei cdsatorii a copiilor lor. Uneori, fetele fug sau sunt furate de baieti in aceasta zi, urmarea fiind tot o căsatorie, dar dupa ce tinerii isi cer iertare de la parini.

La ursarii din Botosani, Joia verde se ţine de Indljare / Ispas si cuprinde, pe linga obiceiurile deja prezentate, pelerinajul la morminte, aprinderea de lumanari şi pomana pentru morti. Acestea se desfasoara de dimineaţa, inainte de orice alte gesturi ritualice, demonstrandu-se astfel faptul ca obiceiul este fundamental in comparatie cu celelalte.

De Sfântul Gheorghe (23 aprilie), in special la romii căldărari, se practica, de catre fecioare si tinere căsătorite, un ritual de impacare si de magie determinativa de dragoste: ele coc şi impart colaci ,,vrajiti” (paini de dragoste — rr. kamimasge manre), in scopul grabirii casatoriei sau legarii de casa a sotilor necredinciosi.

Tot de Sf. Gheorghe se practica si fuga ,,o nasimos” sau casatoria prin rapit / la salcie (descrisa, pe larg, in subcapitolul referitor la cutumele de casatorie), revenirea cuplului, dupa aproximativ o luna, fiind insotita de o serie de ritualuri: iertarea parintilor, purificari şi despagubiri materiale. La romii din Moldova, Sfantul Gheorghe reprezinte o mare adunare a romilor, care ţine trei zile si in cadrul careia se canta, se joaca si se aranjeaza casatorii. In această zi de sarbatoare este interzis sa te certi sau sa te superi cu cineva, mai mult, trebuie si te impaci cu cine esti certat.

În dimineafa zilei de Sfantul Gheorghe, se pune in fata casei o bucata de pamant cu iarba si o creanga de salcie, semne de innoire si fertilitate. Obiceiul prezinta similitudini cu acela practicat de rudari de Gurban (salcia) si de caldarari de Paste. Seara se ţine mare bal si fetele de maritat sunt scoase la joc, in vederea viitoarei lor căsatorii.

Continuați să citiți
Clic pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015