Sosirea în Europa

Perioada în care romii au pătruns pe teritoriul Europei nu se cunoaşte cu precizie. Din unele date existente se pare însă că deplasarea romilor către bătrânul continent ar fi avut loc între secolele al IX-lea şi al XI-lea. Alte date arată că migraţia lor a început mult mai devreme: undeva prin secolul al V-lea, pe când regele de atunci al perşilor, Bahram, a adus din India 10.000 de muzicanţi, luri, pe care îşi propusese să-i pună la muncile agricole.

Mare parte a cercetătorilor a stabilit că migraţia romilor s-a făcut în două etape. Într-o primă fază, romii din Persia s-au împărţit în două mari ramuri. Una a pornit prin deşertul Siriei spre Egipt, insulele greceşti, Grecia, Africa de Nord; şi din Maroc în Spania, prin Gibraltar, lucru infirmat, căci nu s-au reținut cuvinte în rromani din spațiile de contact respective. După cum arată alte cercetări, cealaltă ramură a pornit spre Crimeea; iar de acolo, romii au fost aduşi de barbari, în special de tătari, şi în zona Ţărilor Româneşti.

Dar, documentele vremii ne arată că romii au trăit prin anul 1.100 în apropierea Muntelui Athos sau în Insula Creta, pe la 1320, respectiv 1346, în Insula Corfu.

La 1347, Stefan Dušan menționează în documentul semnat de el prezența rromilor la Prizren. Același gen de donaţii s-au înregistrat apoi şi în Țara Românească, Moldova, Germania, Elveția şi nu numai. Spre a doua jumătate a secolului al XV-lea, romii ajunseseră deja în toate statele europene.

Sursa: Talida Stănică, „Kestiuni rome. O incursiune în cultura, istoria și tradițiile romilor”, București, 2014