Conecteaza-te cu noi

Cultura

Amintiri de Pasti

Avatar

Publicat

pe

Perioada sfintelor sarbatori ale Pastilor este intotdeauna un prilej de rugaciune, de meditatie, de indreptare a gandurilor si inimilor noastre catre interior, catre suflet, acolo unde se afla fiinta noastra profunda, este o perioada in care avem posibilitatea unei reevaluari a relatiei noastre cu viata, cu moartea, cu semenii nostri, cu Dumnezeu. Pentru unii dintre noi, sarbatorile reprezinta si o minunata ocazie de a ne aminti si impartasi cu cei dragi, cu familiile anumite momente frumoase pe care le-am trait. Si eu imi amintesc de fiecare data cu placere cum era aceasta sarbatoare in copilarie.
Dimineata ne trezea mama din somn, caci tata era pregatit sa ne dea “te has Patradi” (“sa mancam Paste”), adica sa ne impartasim din painea sfanta amestecata cu putin vin adusa de la biserica. Ori lucrul acesta nu se facea asa, pur si simplu, ci trebuia sa fii pregatit pentru asta. Drept pentru care dupa ce ne spalam pe fata, tata ne punea sa facem cateva miscari de gimnastica si sa alergam putin prin curtea casei, pentru a ne inviora, caci nu se cadea “sa mananci Paste” somnoros. Dupa ce reveneam la el din alergare, lua cu lingurita Paste din pahar si ne dadea spunandu-ne “sa-l porti sanatos!” si “Cristos a inviat!”, la care noi raspundeam, desigur, “Adevarat a inviat!”. Acum eram pregatiti sa intram in ziua sfanta. Putin mai tarziu ne puneam pe ciocnit oua rosii. Cel care obtinea cele mai multe victorii se cheama ca nimerise un “ciocnitor”, adica oul cu coaja cea mai tare, atunci cand alegeam oul cu care sa ciocnim.
Ceea ce acum imi pare un lucru interesant (era chiar obligatoriu, nu se putea fara asta!) era ca intotdeauna de Pasti aveam afara langa usa casei o “brazda”, asa-i spuneam, adica o bucata de pamant cu iarba, “decupata” din gradina, de forma patrata, in care infigeam o crenguta de salcie. O pregateam cu o zi inaintea Invierii. Era ca un ritual fara de care nu se putea, prezenta acestei “brazde” adaugand ceva in plus la preaplinul zilei. Ei bine, numai pe aceasta “brazda” puteau fi aruncate cojille atunci cand curatam ouale sparte. Nu aveai voie sa le arunci in alta parte, caci oul inrosit era (si este, prin simbolismul lui) ceva ce are legatura cu sfintenia, devreme ce se face pentru ziua Invierii Domnului, iar cojile inrosite nu puteau fi aruncate oriunde, ci pe un loc pur, curat, asa cum era bucata de pamant cu iarba si crenguta de salcie. Pe de alta parte, daca le aruncai in alta parte, “faceai bube”, asa se spunea, iar lucrul acesta nici nu se punea problema sa fie altfel: daca asa e lasat din batrini, nu ai ce comenta, respecti datul, pentru ca totul sa fie asa cum trebuie.
Ca o peranteza, in aceeasi sfera de mister si acceptare a vietii cu bunele si mai putin bunele ei se inscriu cuvintele bunicului dinspre partea mamei, care, de cate ori il intrebam “de ce, tataie, se intampla cutare sau cutare lucru?”, el ne raspundea “pentru ca asa vrea Dumnezeu, tataie.” O vorba care intotdeauna mi s-a parut o dovada de intelepciune in cea mai simpla si pura forma a ei.
Revenind insa la “brazda” de care vorbeam, poate ca si acum se mai practica acest obicei in anumite locuri, dar cand te muti “la oras” incepi sa pierzi putin cate putin din obiceiurile lasate din batrani, “te modernizezi”, ba, asa cum se intampla de ceva ani incoace, pleci prin alte tari, te europenizezi, “te civilizezi”. Si atunci, e musai sa lasi in urma ce e vechi, nu…? Insa nu intotdeauna “vechi” e sinonim cu “perimat” sau “nefolositor”…
Dar, pana la urma, lumea merge inainte, iar noi trebuie sa tinem pasul cu ea, daca vrem sa nu fim in afara ei. E bine sa-ti amintesti momentele frumoase, dar e bine si sa traiesti “aici si acum”, adica in prezent. Va doresc sa traiti din plin bucuria Invierii Domnului, sa simtiti cum aceasta Inviere va (re)aduce in suflet Credinta, Speranta si Dragostea, sa fiti fericiti si sa va bucurati din toata inima alaturi de cei dragi in aceasta sfanta zi!
Patradi bahtali! Paste fericit!

Sorin Aurel Sandu

 

 

Continuați să citiți
Clic pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015