Conecteaza-te cu noi

La zi

Căldărarii din Sibiu au cucerit Vestul

Avatar

Publicat

pe

Romii din comuna sibiană Brateiu sunt mândri că deja comunitatea lor a devenit un nume cunoscut în prelucrarea cuprului

De la tigăile şi cazanele de ţuică, arta prelucării cuprului s-a extins la decoraţiuni interioare, pentru care căldărarii din Sibiu se laudă că lucrează chiar şi cu arhitecţi din Viena.

Căldărarii din comuna Brateiu, judeţul Sibiu, continuă ce făceau şi strămoşii lor în urmă cu sute de ani. Bat cuprul şi îl transformă în ibrice de cafea, ceainice, cazane, ceaune, toate lucrate manual. Meseria lor a devenit acum atât de cunoscută, încât au început să fie căutaţi şi pentru piese de design interior.

De la cazane la candelabre

„Dacă am fost cunoscuţi doar local, lumea era obişuită să vadă un căldărar cu cazan de ţuică, nu era nimic spectaculos. Datorită massmediei, oamenii au început să vadă artiştii căldărari şi am început să ne diversificăm. Am ridicat meseria noastră la nivel de artă. Au început să vină clienţi cu tot felul de idei şi ce nu puteau să facă tehnologizat, facem noi”, ne spune Emil Căldărar, un tânăr de 29 de ani. De altfel, în comunitatea lor, numele de familie e chiar meseria. Aşa se diferenţiază romii între ei, după meserie, de pildă: argintari, aurari, rudari (care prelucrează lemnul), corfari (fac coşuri din nuiele). Spune cu mândrie că „în orice colţ al ţării, dacă spuneţi Brateiu, toată lumea o cunoaşte după obiectele din cupru”.

Aşa a început să îi caute lumea din afară, iar acum au ajuns să lucreze pe proiecte cu arhitecţi din Austria sau Slovenia, se laudă Emil. „Ei vin cu schiţele, noi le punem în aplicare. Facem scaune, mese, candelabre. Lumea e destul de mică”, explică artistul căldărar.

Arta lor e moştenită de patru secole şi jumătate, din generaţie în generaţie. Copiii lor nu sunt obligaţi să înveţe meserie, dar ajung, din joacă şi curiozitate, să se îndrăgostească de ea. Emil povesteşte că şi-a descoperit pasiunea pentru modelarea cuprului când avea mai puţin de opt ani, ajungând să îşi împartă timpul între şcoală şi meserie. „Noi combinăm utilul cu plăcutul. E meserie, dar şi pasiune”, adaugă Emil.
Unicitatea artizanatului

Obiectele din aramă nu sunt deloc ieftine, dar totul se face manual, la temperaturi de 70 de grade Celsius: „Meseria depinde mereu de foc, fie vară, fie iarnă. E nevoie de maleabilitate pentru a modela. Prin ciocănire, metalul devine dur”. Emil spune că nu e o afacere, dar le asigură venituri pentru supravieţuire.

Mai fac discuri pentru prăjit carnea, tigăi pentru pizza sau pentru gătit cartofi, cazane de ciorbă. Ibricul cu pereţi dubli, de pildă, se lucrează în câteva zile, are doi centimetri între pereţi, unde se încinge nisipul atât de tare că poţi face şapte cafele în trei minute. „Cu toate obiectele ne mândrim. La noi totul e unic în felul lui. Chiar la fel dacă ar fi două obiecte, tot ar avea ceva diferit unul de altul”, punctează tânărul.

Vând pe marginea DN 14, între Sighişoara şi Mediaş, dar şi la târguri meşteşugăreşti. În Brateiu sunt cam 17 familii de meşteri căldărari, care nu au renunţat nici la meserie, nici la portul tradiţional.

Lecţii pentru studenţii de la Arhitectură

Emil Căldărar vorbeşte relaxat. E obişnuit cu presa, cu expunerea publică la târguri în Bucureşti. Mai mult, povesteşte că a fost invitat să predea câteva lecţii de meşteşug chiar şi la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşi, în 2012. „Au fost cam 24 de studenţi care aveau nevoie de un meşter să le explice cum se comportă metalele şi cum se pot utiliza în arhitectură”, adaugă Emil. Despre el susţine că meseria nu l-a lăsat să facă facultate, doar liceul, dar oricum nu ştie cât l-ar fi ajutat: „Am colegi de şcoală care au terminat facultatea şi din păcate nu au făcut nimic apoi”, spune meşteşugarul. El a adăugat că, după întoarcerea căldărarilor din Transnistria, în 1944, „ai noştri trăiau în corturi. Erau mult mai marginalizaţi, dar încet-încet au început să se integreze în societate. Atât au evoluat ai noştri, că şi-au făcut palate”.

Continuați să citiți
Clic pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015