Daniel Samuel Petrilă: „Cel mai fericit am fost când am aflat că există oameni care scriu romane, poezii în limba romani”

Dragii mei cititori,

Mulți dintre noi iubim poveștile. Când eram mici ascultam de multe ori povești sau citeam povești prin cărțile de la școală sau, cei care își permiteau, puteau să își cumpere orice carte de povești ochită în rafturile vreunei librării frumoase. Povestea care urmează nu este nici despre prinți și prințese, nici despre Harap-Alb, nici despre Făt-Frumos. Povestea care urmează este o poveste cu și despre oameni, oameni pe care Dumnezeu i-a așezat lângă noi, fiind puși la locul potrivit să aibă grijă de noi în momentele potrivite, iar momentele potrivite erau, de cele mai multe ori, momentele grele.

Vă invit să veniți cu mine la câteva sute de kilometri de Bucureștiul ultraaglomerat, până la locul în care m-am născut și am copilărit. M-am născut în anul 1993, la câțiva ani după căderea regimului comunist. Nu știu ce se va fi întâmplat până atunci. Țin minte că vremurile erau (păreau) destul de liniștite. M-am născut în orașul Salonta, un orășel din județul Bihor (orașul în care voi frecventa cursurile liceale). Copilăria am petrecut-o în Tămașda, un sat din județul Bihor, situat la limita dintre județele Bihor și Arad.

Provin dintr-o familie mixtă, cu un tată român și o mamă romă, tata fiind originar din județul Vaslui. Familia noastră era fericită, doar că – prin anul 2000 – părinții mei au fost nevoiți să-și despartă destinele și să meargă fiecare pe un alt drum. Am locuit cu tatăl meu până la vârsta de 15-16 ani, iar pe urmă m-am mutat cu bunica mea maternă, în același sat.

Am locuit și am crescut în Tămașda, am urmat Școala Generală din sat, după care am continuat studiile în orașul Salonta, frecventând cursurile Colegiului Național „Arany Janos”. Am fost admis la filiera teoretică, profilul matematică-informatică, dar în ultimul an de liceu am realizat că ar fi mai bine să mă transfer la filiera umană (profilul filologie) – după ce descoperisem că lumea literelor se potrivește foarte bine cu profilul meu psihologic. Înainte de a trece mai departe, merită să ne întoarcem puțin în timp și să vă spun câteva cuvinte despre o persoană care mi-a schimbat într-un fel viața și fără de care nu cred că m-aș fi aflat astăzi aici.

Eram în clasa a VI-a (încă în sat) când am cunoscut-o pe doamna Daniela Roxin, persoana care îmi va deveni din acel an profesoară de limbă romani, dar și părinte spiritual. Până la acea dată nu știam că eu sunt rom. Eu îmi spuneam țigan, acasă ne numeam țigani. S-a introdus în școala din sat studiul limbii materne romani, iar după denumire îmi era foarte străină această limbă. Am început să particip la aceste cursuri după ce mai mulți copii romi erau interesați să cunoască lucruri noi despre această limbă. Curios și eu, am intrat în sala în care avea să aibă loc primul meu curs de limbă romani. Nu știam să scriu în această limbă, nu știam să citesc, dar am fost supus unui mic test de către viitoarea mea profesoară. Trebuia să citesc dintr-un manual de limbă romani o povestioară, cred că era despre toamnă. Când am văzut acele semne ciudate așternute pe hârtie nu știam cum să reacționez, dar profesoara m-a încurajat să citesc așa cum consider eu că este bine. Nu, nu vă voi spune că am fost cel mai inteligent elev și că am citit foarte bine textul.

Dimpotrivă, l-am citit foarte prost (nu-mi era familiar alfabetul), dar l-am citit. Mulți dintre copiii de-acolo nu știau să citească nici în limba română. Nu știu ce a observat profesoara la mine, dar din ziua aceea m-a invitat la orele de limbă romani care se țineau săptămânal în școala noastră. La cursurile următoare am aflat lucruri impresionante despre etnia din care fac parte. Am înțeles la acele cursuri de limbă și istorie că noi ar trebui să ne numim romi, deoarece în limba noastră nu există cuvântul țigan, căci acest cuvânt are o istorie urâtă, provenind din grecescul athinganoi, însemnând „de neatins”, „păgân”. Or, noi, eram curați, eram îngrijiți de familia noastră, eram educați, eram creștini, mergeam la biserică. Am înțeles că athinganoi a dat în română cuvântul ațigani (mai târziu țigani). Am mai aflat că avem tradiții valoroase pe care le-am pierdut, dar care se păstrează la alte neamuri de romi. Am citit despre personalități rome de vază. Am avut ocazia să aflu că există romi educați, deștepți, cu multe facultăți. Intram într-o lume necunoscută, dar fascinantă, la fel cum pățise profesorul Gavrilescu din nuvela lui Mircea Eliade – La țigănci. Cel mai fericit am fost când am aflat că există oameni care scriu romane, poezii în limba romani (!). A fost o surpriză pentru mine. Eu eram un iubitor al cărților încă din primele clase, de când am început să învăț literele și să mă atașez de ele. Țin minte că am citit multe cărți pe care le primeam de la profesoara mea.

Am învățat să scriu și să citesc în limba mea, am citit despre istoria neamului meu și am înțeles că eu trebuie să știu tot ce ține despre neamul meu. Nu după mult timp, în clasa a IX-a, am fost încurajat și îndrumat de profesoara mea să particip la Olimpiada Locală de Limbă Romani. Rezultatele mele au fost foarte bune, spre uimirea mea. A fost primul meu concurs de acest fel. Credeam că eu nu voi fi atât de bun să ajung acolo, dar am ajuns să pot vedea cu ochii toate aceste lucruri. Am fost admis la județeană, pe urmă m-am calificat pentru faza națională, în Timișoara. A fost o competiție mare. Am întâlnit acolo peste 140 de copii romi, iar tot ce se întâmpla acolo mă impresiona. Profesoara mea crezuse foarte mult în mine și îmi spunea mereu că va fi bine și că mă voi descurca, dar eu eram neîncrezător. Nu credeam că voi lua nici măcar o mențiune. Concursul a început. Am stat 3 ore în sală, timp în care aveam de rezolvat subiecte destul de grele, dar m-am descurcat foarte bine. Rezultatele au fost pe măsură. Am luat locul I. Din acel moment am devenit foarte încrezător în capacitățile mele. Am început să învăț și mai mult, iar din acel an am participat la toate olimpiadele și concursurile școlare de limbă romani, de istoria romilor și de creație literară în limba romani. Am obținut mereu locurile cele mai bune la olimpiadele județene și naționale, iar profesorii mei din liceu se mândreau cu mine. S-a mândrit cu mine și familia mea, părinții, frații mei, prietenii și cei care mă cunoșteau.

Când eram în primii ani de liceu eu credeam că voi deveni medic, că mă voi înscrie la Facultatea de Medicină din Oradea, dar n-a fost așa. Vă spuneam că în ultimul an de liceu m-am transferat la filologie. Am absolvit liceul, am luat bacalaureatul și trebuia să mă hotărăsc la ce facultate mă voi înscrie. Daaa! Eu știam că voi merge la facultate, mi-am propus din timp acest lucru și – în ciuda obstacolelor din viața mea – am sperat că voi avea posibilitatea să-mi urmez visul, adică să studiez. Începusem să devin foarte preocupat de romi, de istoria noastră, de cultura noastră, în special de limbă. Singura facultate care îmi oferea ceea ce îmi doream era Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. Știam încă de la olimpiade că acolo predă domnul profesor Gheorghe Sarău, pe care l-am cunoscut la olimpiadele de limbă romani. M-am înscris la această facultate pentru că doream să învăț mai multe despre limba mea. Mai știam că acolo sunt profesori foarte buni în acest domeniu.

Nu aveam foarte multe posibilități de a urma facultatea, dar informat și ajutat de profesoara mea, Daniela Roxin, am aplicat la una din bursele oferite de Roma Education Fund. Această bursă a însemnat foarte mult pentru mine, căci m-am înscris la facultate și am putut să-mi urmez drumul pe care l-am visat. L-am reîntâlnit la facultate pe domnul profesor Gheorghe Sarău, pe doamna profesoară Delia Grigore, persoane care au contribuit mai departe la formarea mea. Mi-au oferit tot ce înseamnă cultura, limba, istoria etniei mele. M-au învățat lucruri foarte importante, pe care le aplic mereu în viață (chiar și acum) și care mi-au fost utile de câte ori am avut nevoie de ele. Am studiat la secțiile de limba și literatura romani – limba și literatura română, am fost voluntar în mai multe organizații rome, am cunoscut personalități rome bucureștene și am ajuns să mă dezvolt foarte mult într-un timp scurt. Cu ajutorul profesorului meu, Gheorghe Sarău, am participat la cursurile școlii de vară de limbă romani (cursurile de limba și metodica predării limbii romani, cursurile pentru pregătirea mediatorilor școlari romi), în anii 2013 și 2014 fiind ales să fac parte din echipa de profesori de-acolo. Am fost formator național, fiindu-mi încredintațe o parte din cursurile de limbă romani.

În luna iunie a anului curent am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, mi-am susținut lucrarea de licență cu o temă privind dialectul carpatic, Dialectul romilor carpatici consemnat de Alexandru Ruja în comuna Dumbrăveni, județul Sibiu, lucrare coordonată de prof. Gheorghe Sarău. Din comisie a făcut parte și prof. Delia Grigore.

În prezent urmez cursurile de masterat ale Facultății de Litere – Universitatea din București, Studii Literare. După terminarea masterului îmi doresc să mă înscriu la un doctorat în domeniul lingvisticii rome, iar după doctorat vreau să fiu profesor de limba romani și limba română, traducător, scriitor. Un alt vis al meu este legat de înființarea Asociației Olimpicilor Romi, vis care vreau să-l văd împlinit cât de curând posibil.

Sunt pasionat de cărți, muzică, filme, călătorii, poezii. Din 2012 am devenit membru în Corul Universității din București. Sunt foarte apropiat de oameni și mă implic foarte mult atunci când cineva are nevoie de ajutorul meu. Încerc să am o viață cât mai normală, să fiu moderat, calm și stabil în ceea ce fac. Sunt colaborator al Fundației „Ruhama” din Oradea, al Asociației „Thumende” Valea-Jiului, al Partidei Romilor și al Asociației UNIT din București, iar de câteva luni fac parte din Grupul de Inițiativă „Ućo Dikhipen”, în cadrul căruia am realizat diferite campanii de informare foarte bune pentru liceenii romi, dar participând și la organizarea unor evenimente găzduite de organizații mai mari din București sau Cluj-Napoca.

Doresc să le mulțumesc persoanelor care m-au ajutat, profesorilor care m-au format, atât celor de la secția de limbă romani, cât și celor de la secția de limbă română, profesorilor din liceu, generală și marii mele familii – vă știți voi care sunteți! Nu voi uita niciodată să-mi exprim mulțumirile față de echipa Roma Education Fund care mi-a oferit această bursă pe parcursul facultății și care mă va sprijini până la finalizarea studiilor.

„Educația e cultura caracterului; cultura e educația minții.” (Mihai Eminescu)