Conecteaza-te cu noi

Social

Holocaustul romilor

Avatar

Publicat

pe

Mii de romi au fost exterminati in timpul celui de-al doilea razboi mondial de catre regimul nazist
Pe 2 si 3 august 1944, mii de romi si sinti au fost masacrati in Zigeunerlager, lagarul de concentrare din Auschwitz-Birkenau. Se considera ca intre 600.000 si 1,5 milioane de romi au fost exterminati in perioada holocaustului. Acest fapt denota ca etnia roma a fost cea mai afectata de nazism, daca avem in vedere procentele: peste 90% din populatia roma din Austria, Germania si Estonia a fost exterminata de regimul fascist.

Prima reactie a puterilor publice fata de romi a fost, in general, de respingere, de expulzare. In Germania au fost vanati la Frankfurt, in 1449, iar la sfarsitul secolului, respingerea a devenit globala: Reichstag-ul, reunit la Landau si Friburg, in 1496, 1497 si 1498, i-a declarat pe romi “spioni in solda turcilor”, “aducatori de ciuma”. Au fost acuzati de talharie, vrajitorie si furt de copii. In 1500, imparatul Maximilian I, la Auxburg, a solicitat masuri sporite, uciderea imediata a romilor. Ferdinand I, mai clement, a interzis uciderea imediata a femeilor si copiilor romi. Georg II, in 1661, a emis un decret de condamnare la moarte a romilor surprinsi pe teritoriul tarii, iar in anii urmatori, cavaleria i-a vanat peste tot. In 1721, exterminarea a insemnat uciderea barbatilor si taierea urechilor femeilor si copiilor.

Vii si morti

In perioada interbelica, erau numerosi romi in Rusia, in Tarile Baltice si Balcani. Un numar destul de mic, in Franta si Belgia. Unii istorici estimeaza numarul de romi la 5.000.000, chiar mai mult, dupa scriitorul francez de nationalitate romani, Mateo Maximoff. Cifrele variaza insa, de aceea si numarul victimelor este greu determinat.

1899 – 1933, reglementari speciale pentru romi

In martie 1899, s-a creat, pe langa Politia din Bavaria, o sectie speciala pentru “Problemele tiganilor”. Aceasta primea copii ale verdictelor date de tribunale in cazurile in care delictele erau comise de romi si orice alte informatii referitoare la viata lor.
Legile impotriva romilor si nomazilor date de Biroul din München (“Centrul National”) au intrat in vigoare dupa Ordonanta din 16/17.04.1929. O sectiune, a “Problemelor tiganilor”, a fost creata pe langa Biroul International de Politie, la Viena.

1933 – 1939, “Chestiunea tiganeasca”

Legea din 1929 impunea romilor mai multe restrictii. Nu aveau dreptul sa se deplaseze fara un permis eliberat de politie si trebuia sa utilizeze, pentru deplasari, rulote sau caravane. Tinerii care depaseau varsta de 16 ani si care nu puteau face proba unei ocupatii erau constransi sa efectueze doi ani de munca in centre de reeducare.
Dupa 1933, odata cu accederea la putere a lui Hitler, aceste masuri s-au agravat. Intr-o tara in care deviza era “Arbeit macht frei” (Munca inseamna libertate), orice persoana fara acte putea fi declarata parazit. Romii care nu-si puteau proba nationalitatea germana erau expulzati. In curand s-au deschis lagare de concentrare si, printre primii inchisi, inamici ai regimului, prizonieri de drept comun erau evreii si romii. Documente din 1936 relateaza deportarea romilor la Dachau.

Genocidul

Asa cum spunea istoricul Billing, genocidul este construit pe principiul “Omul nu este ucis pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este”. Rasa avea sa fie cea care va duce la solutionarea “Problemei tiganilor”. Himmler a oferit 40 de romi prizonieri, in lagarul Sachsenhausen, profesorilor Werner Ficher si Hombeck, pentru a le da posibilitatea de a proba ca prin venele romilor curge sange nearian. Dupa acesti “savanti”, peste 90% dintre romi erau metisi si ateisti metisi, aveau tendinta de a contracta casatorii cu alti metisi sau, cu atat mai rau, cu germani “integrati” din punct de vedere rasial.

1939 – 1945. “Solutia finala” a “problemei tiganesti”

Victoria rapida din Polonia i-a facut pe germani sa-si piarda mintile. Visele lor prindeau contur. Una dintre sarcini era si exterminarea romilor. Hitler chiar marturisise ca exterminarea evreilor si romilor il preocupa inca dinainte de declansarea razboiului.
In martie 1939, Cehoslovacia si-a pierdut independenta. Slovacia a devenit un stat-satelit al Reich-ului, pe 14 martie. A doua zi, Boemia – Moravia au fost alipite Reich-ului. Romii de aici au ajuns la portile mortii in martie 1939.

Ungaria – “solutia finala”, la sfarsit

Din 19 martie 1944, Ungaria a fost ocupata efectiv de germani. Existenta unui lagar de concentrare pentru romi a fost demonstrata, ceea ce presupune ca au fost si altele. Cifra de 31.000 de romi deportati de Ungaria, incepand cu octombrie 1944, explica eficacitatea masurilor anterioare luate impotriva romilor (inca de pe vremea Mariei Tereza si a lui Iosif al II-lea), cat si interventia nazistilor in solutia finala.

Masacrele din URSS si Tarile Baltice

In spatele generalilor Von Leer, Von Bock, Von Rustedt si a altora erau trupele SS, cu care armata colabora “foare strans, aproape cordial”, dupa cum scrie comandantul plutoanelor de executie Stahlecker, a carui misiune, comandata de Himmler, a fost organizarea masacrelor in Tarile Baltice.
Pe 14 august 1941, Himmler a decis exterminarea evreilor din URSS, fapt care a fost fatal si romilor. In octombrie 1941, SS-ul a executat un grup de 31 de romi nomazi. Trupele germane i-au asasinat pe toti romii blocati intre cele doua fronturi. Anul 1942 a fost, in mod special, un an al mortii.
Exterminarea romilor din Polonia

A inceput in primavara anului 1942. Cei care fusesera inchisi in ghetoul din Varsovia, in 1941, au fost trimisi la Treblinka. In 1942, la Grochow, au fost semnalate asasinate ale romilor. O parte dintre ei s-au refugiat in paduri pentru a scapa de razii.
In estul Poloniei, majoritatea romilor au fost exterminati in afara lagarelor, la sfarsitul anului 1942, de Gestapo. In aceeasi perioada, in sud, cei care scapasera din lagarele din Belzec si Sobibor au fost asasinati in satele in care locuiau. Romii au fost deportati la Auschwitz, Birkenau, Lodz, Chelmno, Maidanek si in lagare mai mici. Lodz a fost centrul exterminarii, in care un spatiu special a fost rezervat romilor inca din toamna anului 1941.

Genocidul a continuat

Genocidul din Romania poate fi pus cu greu pe seama nazistilor germani, spun istoricii. Autoritatile romane si maresalul Antonescu i-au deportat pe romi in Transnistria.
Evreii si romii din regatul sarbilor, croatilor si slovenilor au cazut in mainile nazistilor in aprilie 1941. Italia a anexat Dalmatia si jumatate din Slovenia, iar Germania a invadat Serbia. Grupuri fasciste create in perioada interbelica si-au luat avant: in Croatia, ustasii, devotati lui Ante Pavelic, in Serbia, cetnicii, condusi de Ljotic si Nedic. Pe 3 iulie 1941, un recensamant al romilor ordonat si realizat de serviciile politiei municipale a Croatiei specifica daca era vorba de romi nomazi sau nu, ce tip de locuinta aveau, daca posedau un teren si ce meserie aveau. Expulzarea romilor din Croatia a fost pronuntata fara termen, romii fiind scosi din sate, urcati in trenuri si trimisi in lagarul de la Jasenovac. Croatia a rezolvat “problema tiganeasca” prin genocid.

“Exceptia” Bulgariei

Doua tari au facut exceptie de la colaborarea cu regimul nazist, opunandu-se activ exterminarii evreilor: Danemarca, in vestul Europei, si Bulgaria, la est. In martie 1941, Bulgaria a devenit aliata nazistilor, care i-au atribuit teritorii, ca recompensa. Petar Gabrovski, ministru de interne, aliatul fascistilor, era gata de a promova o politica dura. Prin strategia sa contradictorie, totusi, Bulgaria a evitat ocuparea teritoriilor sale de catre trupele germane. Acest fapt explica absenta masacrelor romilor in tara.
Cronologie
– 22 martie 1933: se interzice romilor practicarea muzicii;
– 14 iulie 1933: inceputul “sterilizarii” romilor, considerati rasa inferioara;
– 18 septembrie 1933: prima arestare masiva a romilor;
– 23 martie 1934: expulzarea romilor care nu puteau proba nationalitatea germana;
– iunie 1935: politia germana intocmeste 5.000 de dosare;
– 15 martie 1936: retragerea dreptului de vot pentru romi;
– 22 iunie 1936: prima deportare a romilor in afara Berlinului;
– 1938: cercetatorul nazist Ritter propune deportarea romilor;
– septembrie 1938: 852 de romi si sinti sunt internati in lagarul german din Marzahn;
– 8 decembrie 1938: Himmler initiaza programul de lupta impotriva amenintarii tiganesti;
– 1 martie 1939: se da un Decret general impotriva romilor si sintilor;
– 29 iunie 1939: un convoi de 440 de romi si sinti (copii si femei) este trimis in lagarul de la Ravensbrück;
– 27 septembrie 1939: Centrul national de lupta impotriva pericolului tiganesc este incorporat RSHA, Cartierul General al Securitatii Nationale;
– 16 octombrie 1939: Eichmann propune alaturarea romilor si sintilor la convoaiele de deportare a evreilor;
– 6 aprilie 1940: Franta interzice circulatia “nomazilor”;
– mai 1940: deportarea romilor si sintilor din Germania in lagarele de exterminare din Polonia;
– august 1940: romii din Austria sunt internati in lagarul de munca de la periferia Salzburgului;
– 10 august 1940: germanii deschid doua lagare pentru romi;
– 4 octombrie 1940: armata germana ordona internarea tuturor romilor francezi din zona ocupata;
– noiembrie 1940: interzicerea “nomadismului” romilor din Romania;
– 22 martie 1941: expulzarea copiilor romi si sinti din scolile publice germane;
– 30 mai 1941: armata germana de ocupatie din Serbia decreteaza aceleasi tratamente pentru romi si evrei;
– 31 iulie 1941: Heidrich include romii in “solutia finala”;
– 28 septembrie 1941: executia in masa a romilor in Ucraina de catre armata germana;
– noiembrie 1941: Germania ordona concentrarea in lagare a romilor din Franta;
– 5 noiembrie 1941: deschiderea lagarului pentru romi in ghetoul din Lodz;
– 16 noiembrie 1941: asasinarea a 824 de romi la Sinferopol, de catre germani;
– ianuarie 1942: toti romii supravietuitori ai ghetoului din Lodz sunt transferati la Chelmno si gazati; cei din ghetoul din Varsovia sunt transferati la Treblinka;
– 29 aprilie 1942: prima deportare a romilor cehi, din imprejurimile orasului Brno, spre Auschwitz;
– mai 1942: Bulgaria decreteaza munca fortata pentru romi;
– 19 mai 1942: Croatia decreteaza arestarea romilor si internarea lor in lagarul de la Jasenovac;
– iunie 1942: deportarea romilor romani in Transnistria;
– august 1942: romii cehi sunt deportati in lagarele din Lety si Hodolin;
– 17 octombrie 1942: suspendarea de catre autoritatile romane a deportarii in Transnistria;
– 13 ianuarie 1943: romii francezi sunt transferati in lagarul din Poitier, in lagarele Compiegne, apoi Sachsenhausen;
– 12 februarie 1943: primul transport de romi si sinti din Germania soseste la Auschwitz – Birkenau si sunt instalati in Familienlage;
– 15 ianuarie 1944: 351 de romi sunt deportati din Belgia (Malines), la Auschwitz;
– 19 mai 1944: 245 de romi din Olanda sunt deportati la Auschwitz;
– 2 august 1944: 1.400 de romi sunt deportati la Buchenwald, unde sunt gazati;
– 10 octombrie 1944: 800 de copii romi sunt transferati de la Buchenwald, la Auschwitz si gazati;
– 15 ianuarie 1945: lagarul francez de la Montreuil – Blay este inchis;
– 27 ianuarie 1945: primii soldati sovietici ajung la
Auschwitz si elibereaza 4.800 de supravietuitori, intre care se mai gasea un singur rom;
– 17 aprilie 1945: englezii elibereaza Bergen-Belsen.

 

Continuați să citiți
Clic pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015