Conecteaza-te cu noi

Cultura

Kestiuni rome

Avatar

Publicat

pe

O limbă de milioane…de vorbitori
Poate nu știați, dar limba romani este cea care a rezolvat cele mai multe enigme legate de adevărata origine a romilor. Aceasta face parte din ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, și este vorbită, în prezent, de aproape cinci milioane de oameni, în toată lumea, după cum susțin unii specialiști, sau de aproape 11 milioane, după opinia altora.
Lingvistica ne dovedește că, în timp, în limba romani au fost asimilate cuvinte armenești, persane, grecești, slave și neolatine. Și, totuși, apartenența limbii romani la grupul indic a fost recunoscută abia spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Cele dintâi cuvinte scrise în această limbă datează din secolul al XVI-lea, mai exact din anul 1547, când un scriitor englez, Andrew Borde, pasionat de călătorii și de fizică, a publicat treisprezece expresii uzuale, toate în limba romani.
După cum susțineau eronat, în trecut, unii specialiști, acest idiom ar avea nu mai puțin de șaptesprezece dialecte, atât de diferite între ele, încât vorbitorii a două dintre variantele lexicale ale aceleiași limbi se pot înțelege cu greu unul pe celălalt sau chiar deloc.
Țările care au cei mai mulți vorbitori de limba romani sunt, conform datelor făcute publice, România și Slovacia. Cehia, Bulgaria și Ungaria au și ele un număr considerabil de vorbitori ai acestei limbi indo-europene, adică peste 100.000 fiecare.
În funcție de țara unde s-au stabilit comunitățile de romi, limba vorbită de ei a împrumutat cuvinte din limba majoritarilor din zona respectivă, însă fenomenul s-a petrecut și în sens invers. Așa se face că în limba română avem cuvinte precum: „barosan”, „biștari” sau „mișto”.

Uniți sub același steag
Deși nu se numără printre cele mai cunoscute din lume, steagul romilor de pretutindeni există încă din anul 1931.
La început a fost adoptat mai degrabă într-o manieră sentimentală, urmând ca oficial să fie îmbrățișat abia 40 de ani mai tarziu, la primul Congres Mondial al Romilor, desfășurat pe parcursul a trei zile, lângă Londra.
De altfel, Congresul Mondial al Romilor din anul 1971 a fost și ocazia adoptării imnului internațional al romilor, “Gelem, gelem”.
Steagul romilor de pretutindeni este reprezentat de două benzi orizontale – una verde, cealaltă albastră –, iar în centru are imaginea unei roți cu spițe. Desigur, steagul de astăzi al romilor de pretutindeni seamănă, și nu întâmplător, cu cel al Indiei, țara de origine a romilor din zilele noastre. Culoarea verde de pe steag este simbolul pământului-mamă; albastrul face trimitere la cerul-tată și la Dumnezeu, iar roata amintește de peregrinările de veacuri ale acestui popor.
După mai mult de două decenii de la primul Congres Mondial al Romilor, adică în aprilie 1990, a fost oficializat și alfabetul international standardizat al limbii romani. Șaptesprezece specialiști în domeniu, din mai multe țări, au semnat decizia de oficializare a acestuia, în prezența unui observator al UNESCO.
Deși au abia de câteva decenii un imn, un steag, un alfabet și o zi internațională numai a lor, romii au împlinit în 2002 nu mai puțin de 1.000 de ani de la atestarea lor în Europa.

Imnul, primul cântec de suflet
După cum am mai spus-o deja, unicul imn oficial al romilor de pretutindeni este melodia “Gelem, gelem”. Acesta a fost adoptat în timpul primului Congres Mondial al Romilor, din anul 1971, care s-a desfășurat la Londra. Președintele ales al Congresului a fost atunci scriitorul rrom sârb, Slobodan Berberski. Deși imnul “Gelem, gelem” este cunoscut peste tot în lume, nici până în prezent nu sunt sigure locul și momentul de proveniență ale cântecului devenit imn. Unul dintre motive ar putea fi reprezentat chiar de existența numeroaselor variante ale piesei. Cert este că melodia “Gelem, gelem” ar avea origini folclorice. Mai mult decât atât, există voci care susțin că țara de proveniență a unora dintre variantele melodiei devenite imn ar fi chiar România. Cei care susțin această ipoteză se bazează, printre altele, pe faptul că încă din anii 1920-1930, piesa era foarte apreciată și cerută de public la spectacolele de varietăți de la noi din țară.
Textul melodiei “Gelem, gelem” a fost rescris cu ocazia celui de-al doilea Congres Mondial al Romilor, care s-a ținut la Geneva, la șase ani după adoptarea piesei ca imn. Atunci a fost prezent și actorul rrom american, Yul Brinner.
Cântecul devenit imn a fost lansat în anul 1967, în filmul iugoslav “Am întâlnit și țigani fericiți”. Cântăreața și actrița Olivera Vučo a fost cea care l-a interpretat în film, spre încântarea publicului de pretutindeni.
“Gelem, gelem” înseamnă, în limba română, “Am umblat, am umblat”.

Punctul de pornire
În destul de lunga istorie a romilor s-au păstrat prea puține texte și documente care să le spună povestea așa cum a fost ea în realitate. Prin urmare, cercetătorii acestui domeniu se împart încă în mai multe tabere, în funcție de convingerile fiecăruia. Unii dintre ei susțin încă greșit că romii ar putea fi urmași ai vechilor egipteni, de unde și englezescul “gipsy”, care ar proveni din cuvântul “egyptian”. Alți cercetători susțin că, după ce a cucerit India, în anul 1390, Timur cel Șchiop ar fi descoperit un popor de “cingani”, care locuia în provinciile Guzurat și Tatta. Se pare că, după invazia marelui cuceritor mongol, aproximativ o jumătate de million de “cingani” au fugit în Persia, de unde au migrat apoi în toată lumea. Cei care sunt de acord cu această variantă despre originea romilor aduc în sprijinul ideii lor vocabularul limbii romani, care seamănă foarte mult cu cel indian. Primele indicii despre legătura acestor două limbi au apărut în anul 1763, și au fost aprofundate abia la jumătatea secolului următor. Stabilirea cu exactitate a locului de proveniență a romilor a fost însă foarte anevoioasă din două motive. Primul: nu se cunoaște dialectul indian vorbit pe vremea când romii părăseau India, pentru a putea fi făcute comparațiile de rigoare. Al doilea: limba romani de astăzi conține numeroase elemente străine, împrumutate din dialectele majoritarilor alături de care trăiesc vorbitorii de limba romani.
Cu toate acestea, în deceniul pe care tocmai îl traversăm, a mai apărut o ipoteză, care susține că stabilește cu exactitate adevărata origine a romilor. O echipă de cercetători indieni și estonieni, profesori la Universitatea Cambridge, a examinat peste 10.000 de mostre de ADN aparținând mai multor grupuri etnice din India. Dacă până acum mai existau semne de întrebare privind momentul și punctul plecării romilor spre lumea largă, le-au înlăturat rezultatele cercetărilor acestei echipe de academicieni. În concluzie – așa cum se știa deja – se pare că au existat două mari valuri de migrație a populației rome. Astfel, cea din Europa și din Marea Britanie provine de pe sub-continentul indian, de unde s-a plecat în urmă cu 1.400 de ani. Pe durata cercetărilor, academicienii au constatat că există mari asemănări între romi și locuitorii întregului sub-continent indian. Însă, cea mai mare potrivire genetică a fost cu persoanele din nord-vestul Indiei.
Mai mult decât atât, cercetătorii au stabilit că romii de astăzi provin din casta indiană numită “dalit”. În traducere, “cei de neatins”. Încă o concluzie a studiului efectuat de academicienii Universității Cambridge este aceea că, înainte de a pleca din India, vechii romi erau discriminați pe scară largă, fiind obligați să facă muncile cele mai grele și mai umilitoare. Un motiv în plus care i-ar fi determinat să părăsească India!
Un al doilea val de migrație a fost cauzat de răspândirea islamului în India.
Rezultatele acestui studiu au fost confirmate de Consiliul Romilor din Marea Britanie.

O călătorie sprâncenată
Perioada în care romii au pătruns pe teritoriul Europei nu se cunoaște cu precizie. Din unele date existente se pare însă că deplasarea romilor către bătrânul continent ar fi avut loc între secolele al IX-lea și al XI-lea. Alte date arată că migrația lor a început mult mai devreme: undeva prin secolul al V-lea, pe când regele de atunci al perșilor, Bahram, a adus din India 10.000 de muzicanți, luri, pe care își propusese să-i pună la muncile agricole.
Mare parte a cercetătorilor a stabilit că migrația romilor s-a făcut în două etape. Într-o primă fază, romii din Persia s-au împărțit în două mari ramuri. Una a pornit prin deșertul Siriei spre Egipt, insulele grecești, Grecia, Africa de Nord; și din Maroc în Spania, prin Gibraltar, lucru infirmat, căci nu s-au reținut cuvinte în rromani din spațiile de contact respective. După cum arată alte cercetări, cealaltă ramură a pornit spre Crimeea; iar de acolo, romii au fost aduși de barbari, în special de tătari, și în zona Țărilor Românești.
Dar, documentele vremii ne arată că romii au trăit prin anul 1.100 în apropierea Muntelui Athos sau în Insula Creta, pe la 1320, respectiv 1346, în Insula Corfu.
La 1347, Stefan Dušan menționează în documentul semnat de el prezența rromilor la Prizren. Același gen de donații s-au înregistrat apoi și în Țara Românească, Moldova, Germania, Elveția și nu numai. Spre a doua jumătate a secolului al XV-lea, romii ajunseseră deja în toate statele europene.

Atestarea romilor pe aceste meleaguri
Data de 3 octombrie 1385 a rămas în istorie ca fiind ziua atestării romilor pe teritoriul românesc.
Un vechi document arată că în acea toamnă a secolului al XIV-lea, domnitorul Dan I al Țării Românești dăruia mânăstirii Tismana din Gorjul de astăzi “40 de sălașe de ațigani”. Conform datelor istorice, aceste sălașe aparținuseră mai înainte mânăstirii mehedințene Vodița, căreia îi fuseseră donate de către Vladislav I – unchiul lui Dan I al Țării Românești.
Nu este știută perioada exactă când romii au ajuns pe actualul teritoriu al României – așa cum multe aspecte ale istoriei minorității rome ne-au rămas necunoscute.
Documentul care arată că în data de 3 octombrie 1385 domnitorul Dan I dăruia mânăstirii Tismana cele câteva zeci de ațigani este unul dintre puținele care au rămas drept mărturie în zilele noastre. Tocmai de aceea, menționarea documentară face ca 3 octombrie să fie considerată, de fapt, ziua Atestării Romilor în Spațiul Românesc.

Jekh ćhib milionurenqi…vakărnenθar
Śaj ke na ӡangle, tha’ i rromani ćhib si kodoja kaj arakhlăs e maj but garavimata palal i ćaći rromenqi orìgina. Voj cïrdel pes anθar i indo-ariàno ranik e indo-evroputne ćhibănqi, thaj si vakărdi, akana, paśe panӡe miliònură manuśenθar, anθ-o savorro sundal, palal sar phenen varesave specialìstură, vaj opre-tele 11-e (deśujekhe) milionurenθar, palal e averenqi opìnia.
I lingvìstika ćaćarel amenqe ke, anθ-o vaxt, anθ-i rromani ćhib sas andrărde armenikane, persikane, grekikane, slavikane thaj neve latinikane alava. Thaj sathaj, e rromane ćhibăqo kotorliipen k-o indikano grùpo sas prinӡardo karing o agor e XVIII-tone śeliberśesqo.
E anglutne xramosarde alava anθ-i kadaja ćhib si datisarde anθar o XVI-to śeliberś, maj ekzàkto anθar o berś 1547, kana jekh anglikano xramosarno, o Andrew Borde, savo plaćalas lesqe e phiravimata thaj i fìzika, ankalavdăs deśutrin labăripnasqe eksprèsie, savorre anθ-i rromani ćhib.
Palal sar phende banges, anθ-o nakhipen, e specialìstură, kadava idiòmo avelas les deśuefta dialèktură, kadja verver maśkar lenθe, so e ӡene save vakăren duj leksikàlo variànte e sakodole ćhibăqe śaj te xatăren pen phares jekh e kolavereça vaj na śaj te xatăren pen.
E thema save si len e maj but vakărne e rromane ćhibăqe si, palal e dine dàte, i Rumùnia thaj i Slovàkia. I Cèhia, i Bulgària thaj i Hungària si vi len jekh baro manuśenqo gin save vakăren kadaja indo-evroputni ćhib, kadja phendo maj but sar 100.000 svakonesθe.
Palal o them anθ-o savo thanărde pen e rromane komunitète, i ćhib vakărdi lenθar lias alava anθar e butalipnasqi ćhib e kodole thanesθar, tha’ o fenomèno sas vi anθ-o mamujutno sènso. Kadja ke anθ-i rumunikani ćhib si amen alava sar: „barosan”, „biśtari” vaj „miśto”.

Khethanărde telal jekh sajekh flàgo
Sathaj na si maśkar e maj prinӡarde barăxa anθar i lùmja, e savorre rromenqo flàgo si ïnke anθar o berś 1931.
Ka-o śird sas adoptisardo, maj anglal, an¬θar jekh ogiesqo ćhand, palal kodova sas oficiàlo angalărdo abă 40 berśa maj palal, ka-o jekhto Maśkarthemutno Kongrèso e Rromenqo, inkerdo anθ-e trin dĭvesa, paśal i Lòndra.
E avere ćhandesθe, ka-o Maśkarthemutno Kongrèso e Rromenqo anθar o berś 1971 sas adoptisardo o maśkarthemutno hìmno e rromenqo, “Gelem, gelem”.
E savorre rromenqo flàgo si reprezentisardo anθar duj horinzontàlo bànde – jekh zèleno, kolaver bodli -, tha’ anθ-o maśkar si les jekh ròta spicença. Sìguro, o akanutno rromenqo flàgo, miazivel, thaj na ivăθe, e Indiaqe flagoça, e originaqo them e rromenqo anθar e amare dĭ¬¬¬¬¬vesa. I zèleno rang si e dajutne-phuvăqo simbòlo; o bodlo sikavel karing o dadutno-ćèros thaj kaj o Devel, tha’ i truj anel godĭ palal e śeliberśenqe phiravimata e kadale nămosqe.
Palal maj but sar duj deśiberśa kaθar o jekhto Maśkarthemutno Kongrèso e Rromenqo, kadja phendo anθ-o śtartonaj 1990, sas oficializisardo vi o maśkarthemutno standardizisardo alfabèto e rromane ćhibăqo. Deśuefta specialìstură anθ-o kadava umal, anθar maj but thema, telexramosarde lesqi oficializisaripnasqi decìzia, liindoj kotor vi jekh UNESC-osqo observatòro.
Sathaj si len abă duje deśiberśenθar jekh hìmno, jekh flàgo, jekh alfabèto thaj nùmaj jekh maśkarthemutno dĭves lenqo, e rroma pherde anθ-o 2002 na maj cïra sar 1.000 berśa kaθar lenqo ćaćaripen anθ-i Evròpa.

O hìmno, i anglutni oděsqi gili
Palal sar maj phendem ӡi akana, o jekhutno oficiàlo hìmno e savorre rromenqo si i gili “Gelem, gelem”. Kadava sas adoptisardo ka-o jekhto Maśkarthemutno Kongrèso e Rromenqo, anθar o berś 1971, savo sas inkerdo paśal i Lòndra. E Kongresosqo alosardo Prezidènto sas atùnć o rromano serbikano xramosarno, o Slobodan Berberski. Sathaj o hìmno “Gelem, gelem” si prinӡardo p-o savorro than anθ-i lùmja, nić ӡi akana na si prinӡarde sìguro o than thaj o cïrdipnasqo vaxt e gilăqe savi aresli hìmno. Jekh anθar e motìvură aśti avelas so i gili prinӡarel but variànte. Si ćaćes so i gili “Gelem, gelem” avelas la folklorikane orìgine. Maj but sar kadala, si vaka save phenen so i Rumùnia si e cïrdipnasqo them e nesave anθar e gilăqe variànte save aresle hìmno. Kodola save inkeren kadaja ipotèza si len k-i bàza, maśkar aver, ke ïnke anθar e berśa 1920-1930, i gili sas but molărdi thaj kamli e ӡenenθar ka-e ververimatenqe spektàkolură e amare themesθar. E gilăqo tèksto “Gelem, gelem” sas palemxramosardo kaj o dujto Maśkarthemutno Kongrèso e Rromenqo, savo sas inkerdo kaj i Genèva, k-e śov berśa palal so sas adoptisardi i gili sar hìmno. Atùnć sas kothe vi o rromano amerikano aktòro, o Yul Brinner. I gili aresli hìmno sas avridini anθ-o berś 1967, anθ-o jugoslavikano fìlmo “Maladilem vi baxtale rroma”. I gilavni thaj i aktrìca Olivera Vučo sas kodoja savi kerdăs lesqi interpretàcia anθ-o fìlmo, lośalindoj e ӡenen e savorre themenθar.
“Gelem, gelem” amboldel pes, anθ-i rumunikani ćhib, “Am umblat, am umblat”.

E astaripnasqo than
Anθ-i dòsta lùngo rromenqi història inkerden pen dòsta frìmi tèkstură thaj dokumèntură save te phenen lenqe i paramìći kadja sar sas anθ-o realipen. Kadja, kadale umalesqe rodutne ulaven pen anθ-e maj but grùpură, palal lenqe patăvimata. Varesave maśkar lenθe ïnke patăn banges ke e rroma śaj te aven anθar o purano Egìpto, kaθar avel vi o anglikano alav “gipsy”, savo avelas anθar o alav “egyptian”. Aver rodutne phenen ke, palal so viӡardăs i Ìndia, anθ-o berś 1390, O Bango Timùr arakhlăs jekh “cingani”-enqo naròdo, savo beśelas anθ-e provìncie Guzurat thaj Tatta. Fal pes ke, palal e bare mongolikane viӡarnesqi invàzia, opre-tele jekh paś miliòno “cingani” naśle anθ-i Pèrsia, kaθar gele palal kodoja anθ-i savorri lùmja. Kodola kaj patăn kadaja variànta palal e rromenqi història zorăren lenqi idèa e rromane alavareça, savo miazivel but zorales e indikane alavareça. E anglutne sèmnură palal o phandlipen maśkar kadala duj ćhibă inkliste anθ-o berś 1763, thaj sas xorărde abă ka-e avutne śeliberśesqi paś. O ekzàkto phenipen e thanesqo kaθar avile e rroma sas but pharărdo anθar duj motìvură. O jekhto motìvo: na si prinӡardo o indikano dialèkto savo sas vakărdo kana e rroma avile anθar i Ìndia, kaj te śaj aven kerde e trebutne komparàcie. O dujto motìvo: anθ-i akanutni rromani ćhib si but avrikane elemèntură, line anθar e butelimatenqe dialèktură paśal save ӡiven e rromane ćhibăqe vakărne.
Sathaj, anθ-o akanutno deśiberś, maj inklistăs jekh ipotèza, savi phenel ke voj thanărel ekzàkto i ćaći rromenqi orìgina. Jekh rodutnenqi ekìpa kerdi anθar indiànură thaj estoniènură, siklărne ka-i Universitèta Kambridge, dikhle maj but sar 10.000 ADN-esqe mòstre save sas line maj bute etnikane grupurenθar anθar i Ìndia. Te ӡi akana maj sas pućhipnasqe sèmnură dikhindoj e rromenqo gelipnasqo vaxt thaj o pùnkto karing i bari lùmja, kadala biӡanglimata sas dine rigaθe e rodimatenqe rezultaturănθar kerde e kadale siklărnenθar. Sar konklùzia – kadja sar ӡanglăs pes dèźa – fal pes ke sas duj bare rromenqe migraciaqe phunda. Kadja, e rroma anθar i Evròpa thaj anθar I Bari Britània aven anθar o indikano tel-kontinènto, kaθar telărde maj anglal 1.400 berśença. Anθ-e rodimatenqo vaxt, e akademiciànură arakhle ke si bare miazimata maśkar e rroma thaj e ӡene save beśen p-o savorro indikano tel-kontinènto. Sathaj o maj baro genetikano maladǒvipen sas e ӡenença anθar e Indiaqi nordutni-rătutni rig.
Maj but sar kadala, e rodutne arakhle so e avdĭvesutne rroma śirden anθar i indikani kàsta anavărdi “dalit”, amboldini “kodola save n¬-aśti aven azbandine”. Ïnke jekh konklùzia e rodipnasqi kerdi e akademicianurenθar kaθar i Universitèta Kambridge si ke, maj anglal te telăren anθar i Ìndia, e purane rroma sas but dine rigaθe, isindoj musajarde te keren e maj phare thaj e maj telutne bută. Kadava sas aver motìvo savo spidăs len te telăren anθar i Ìndia!
O aver dujto migraciaqo phund sas les i kàuza ke anθ-i Ìndia buxlărdăs pes o islamìsmo.
Kadale rodipnasqe rezultàtură sas ćaćarde e Rromenqe Konsilivosθar anθar I Bari Britània.

Jekh pharimatença phiravipen
Na si prinӡardo ćaćes o vaxt kana aresle e rroma anθ-i Evròpa. Palal nesave dàte patăl pes ke e rromenqo ӡalipen karing o phuro kontinènto śaj te avilăs kerdo maśkar o IX-to thaj o XI-to śeliberś. Aver dàte sikaven so e rromenqi migràcia śirdăs but maj anglal: varekaj anθ-o V-to śeliberś, kana o atunćaθar thagar e perśenqo, o Bahram, andăs anθar i Ìndia 10.000 baśavne, lùri, saven kamlăs te thol len te keren phuvăqe bută.
But anθar e rodutne arakhle so e rromenqi migràcia kerdăs pes anθ-e duj etàpe. Anθ-i jekhto fàza, e rroma anθar i Pèrsia ulavde pen anθ-e duj bare ranika. Jekh ranik astardăs anθar e Siriaqo ćućardo than karing o Egìpto, e grekikane phuvăqe jakha, i Grècia, i Nordutni Àfrika; thaj anθar o Maròko anθ-i Espània, nakhindoj anθar o Gibraltàro, teorìa kaj sas peravdi, kodolesqe na aćhile rromane ćhibăθe lava anθar kodola kontaktonqe phuvă vi ćhibă. Palal sar sikaven aver rodimata, i kolaver ranik astardăs karing i Krimèa, tha’ koθar, e rroma sas andine e barbarurenθar, specialone e tätarurenθar, vi anθ-o than e Rumunikane Themenqo.
Tha’, kodole vaxtesqe dokumèntură sikaven amenqe ke e rroma ӡivde karing o berś 1.100 paśal o Plajin Athos vaj anθ-i Phuvăqi Jakh Krèta, karing o berś 1320, thaj 1346, anθ-i Phuvăqi Jakh Kòrfu.
Ka-o berś 1347, o Stefan Dušan, liparel pesqe dokumentosθe o isipen le rromenqo ka-o Prizren. Sa kasave dinimata sas kerde maj palal vi anθ-o Rumunikano Them, vi anθ-i Moldòva, vi anθ-i Germània, vi anθ-i Helvècia thaj na nùmaj. Karing i dujto paś e XV-tone śeliberśesqo, e rroma aresle abă anθ-e savorre evroputne thema.

E rromenqo ćaćaripen p-e kadala thana
I dàta 3 oktòbra 1385 aćhilăs anθ-i història sar e ćaćaripnasqo dĭves e rromenqo p-o rumunikano than.
Jekh purano dokumènto sikavel ke anθ¬-o kodova angloivend anθar o XIV-to śeliberś, e Rumunikane Themesqo raj o Dan I dinăs e monastiraqe Tismana anθar o avdĭvesutno Gòrź, 40 ațigani-enqe famìlie. Palal e historikane dàte, kadala famìlie sas maj anglal e monastiraqe Vodìca anθar o Mehedìnci, savăqe sas dine kaθar o Vladislav I – o kak e Danesqo I – o raj e Rumunikane Themesqo.
Na si prinӡardo o ćaćo kotorvaxt kana e rroma aresle p-o akanutno than e Rumuniaqo – kadja sar but aver bută an¬θar e rromenqi història aćhile amenqe biprinӡarde.
O dokumènto savo sikavel so anθ-i dàta 3 oktòbra 1385 o raj Dan I dinăs e monastiraqe Tismàna kodola 40 ațigani-enqe famìlie si maśkar e cïra save aćhile sar ćaćaripen anθ-e akanutne dĭvesa. Kodolesqe, o dokumentàro liparipen kerel kaj i 3 oktòbra te avel, ćaćes, e Rromenqo Ćaćaripnasqo Dĭves anθ-o Rumunikano Than.

Continuați să citiți
Clic pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015