Conecteaza-te cu noi

Cultura

Melania Cuc: „Samson Iancu scrie ca şi cum ar cresta carnea obrazului în brici“

Avatar

Publicat

pe

“Am să te îmbrac în aur Finlandooooooo!” – fie şi numai la atât s-ar putea reduce această odisee de nomad de după 1989, asta, dacă această carte ar trebui simplificată la o singură sintagmă.
În fiecare dintre noi mai trăieşte copilul care şi-a dorit cândva să plece cu şatra-ţigănească, ori cu circul. Necunoscutul fascinează, libertatea asumată este ca o capă roşie dinaintea taurului din arenă.
Chiar dacă nu toţi avem curajul să luăm în răspăr drumurile Europei, să trăim cu dragoste şi durere aventura, suntem tentaţi s-o facem comod, livresc, îmbibându-ne cu acel exotism plin cu bube-dulci şi nestemate veritabile.

Cartea lui Samson Iancu este o radiografie pe un segment social complex dublată de un talent nativ şi putere aproape hinoptică de-a atrage cititorul pe text.
Ţiganii! O seminţie fascinantă prin colorit de foc de tabără, libertatea cuţitului care spintecă în carnea iubitei, galopul cailor sălbăticiţi în galopuri… totul este trecut prin metamorfoza cumpenei de milenii şi redat în tuşe sigure, într-un portret colectiv de un primitivism care se loveşte de civilizaţia opulentă a Europei de la începutul Mileniului Trei. Poate fi, de ce nu, şi un document de epocă.

Căutam să plecăm în vacanţă în lumi vechi, în locuri ca şi inexistente, dar nu ştim prea multe nici despre ţiganii, care au rupt frânghia frontierelor fizice şi culturale.
În cartea „Ţiganii, aurul şi diamantele” Samson Iancu ne aruncă în „groapa cu lei” a contemporaneităţii.

Recunosc, nu am citit niciodată pană acum o carte scrisă în mare parte în jargon, o carte prin care să mi se deschidă breşă clară către o societate despre care nu ştiam decât ceea ce mi s-a oferit prin documente oficioase, sau prin ştirile din ziare.
Tot acel furnicar, ca într-un stup bine coordonat prin legi universale, dar situat de noi, în lestul vieţii, peisaj de care am fost învăţaţi să ne ferim ca de molima contagioasă, lumea pestriţă care a emigrant imediat după 1989, este preluat în cartea lui Samson, şi disecat la sânge. Aşa, ca pe o masă chirugicală, sunt scoase viscerele personajelor, analizată situaţia şi, apoi totul este repus la locul său în întreg. Trupul omului este ridicat pe picioare şi învăţat să meargă.Adică, să facă ceea ce ştia dintotdeauna.

Am găsit intersante paralelismele, aparent ca fără afinitate cu subiectul cărţii, amintirile autorului cele mai pregnante, pe care le-a purtat în „rucsac” de-a lungul şi de-a latul continentuluii, în lagăr, în încăierare sau în momentele de dragoste. Poarta Sărutului, suflul de bibliotecă, prezenţa mamei… fragmentele din viaţa „normală „ sunt postate ca într-o peliculă în jocul de creaţie al cărţii,- realizând nuanţa, diferenţa dintre Alb şi Negru, dintre Bine şi Rău, asta, doar dacă Pozitivul şi Negativul mai au relevanţă într-o lume în care apatridul, fugarul, emigrantul … pot supravieţui din amintiri, aur şi diamante…
Samson Iancu expune o lume nebună din chiar interiorul acesteia. Este ca într-o eliberare, scrie cu voluptate, folosindu-se de jargon cu bucuria unui puşti care a dat iama în vitrina cu acadele. Sparge tabu-uri şi legi nescrise, scene de viaţă exraordinară ca vitalitate, sunt adus dinaintea cititorului , care este , pe rând, surprins, oripilat, fascinat, tentat să se pună în locul personajelor.

De-a lungul lecturii am găsit scene de un realism magic, hilar, tragic.. Eliberări de energie antheică pe care , recunosc, o bănuiam că ar putea exista într-o falie socială pe care o ignorăm, dar o priveam cu teamă de necunoscut.
Ei nu sunt ca mine! Îmi zicem. Acum mă întreb: Care e cel bun? Care e cel rău? Nimeni nu ştie.

Libertatea în sine, în cartea asta, devine litera Legii universale şi banii, nestematele, aurul… sunt doar detalii reduse pe rând, la perpetuarea speciei unei seminţii atât de puţin înţeleasă. În lumea asta, până şi dragostea-i năbădăioasă, bărbat şi femeie – care pe care- se luptă şi se împreunează precum panterele în savană.
Schimbarea de mentalitate, puterea de adaptare , mimetismul câştigat prin exerciţiul supravieţuirii, forţa de-a îndura destinul cu orice riscuri, sunt teme pe care autorul le abordează cu o sinceritate debordantă fără să se teamă că ar putea deranja cititorul.
Lumea este ca lumea, şi lumea lui SAMSON IANCU este precum carpeta de pe peretele unei case de mahala,- o ţesătură în care femeia oacheşă şi cu cerecei din aur-sadea, retează în incisivii ca de sălbăticiune tânără, tija unui trandafir sângerând. Roşu!

Durerea nu mai contează.
Patima musteşte, se învârtoşeşte în cartea de faţă.

Există o „faună” în care personajele au nume dintre cele mai ciudate, fără să aibă acte de stare civilă şi nici convenţii legiferate, – este un LOC – miracol .
Pulsul clipei se zbate în jugularea copilului care creşte fără acoperiş deasupra capului, pulsul mişcă laptele în sânul femeii care face dragoste în apele Senei, aşa ca la începutul de lume. O femelă şi un mascul sfindând civilizaţia şi relgulile impuse prin codurile de convieţuire într-o Europă ca o Doamnă bătrână.

Dincolo de instinct şi supravieţuire, personajele cărţii îşi trăiesc „visul-american” aruncând în jocul vieţii toate „cărţile”. În dragoste şi lupta pentru bani totul este posibil. Personajele se bazează nu atât pe hazard cât pe intuiţie, pe atracţia pe care o au pentru metalele şi pietrele scumpe, din generaţie în generaţie, de-a lungul migraţiei lor , ca neam, de peste o mie de ani. Universul lor este la degetul mic al scriitorului, care observă, notează, îi nemureşte prin carte, aşa cum sunt, cu viciul şi talentul pe care îl poartă fără fandoseală, fără frică de păcate.
Cartea nu poate fi povestită, ea trebuie citită, şi pe fiecare pagină cititorul să facă un exerciţiu de toleranţă pentru personajele care, ar putea fi, de ce nu, un eşantion preluat din realitate.
Dar, cine este SAMSON IANCU ? Cum reuşeşte un scriitor să performeze în redarea unei lumi, pe care, nici măcar Eugen Barbu, în „Groapa” din mahalaua Oatului nu a reuşit să o ilustreze cu atâta veridicitate?

Cine este omul care a vrut şi a reuşit să trăiască în mijlocul unor oameni vicleni ca şarpele, iuţi la mânie ca mânzul sălbatic?

Cum nu am avut privilegiul să-l cunosc personal pe Samson Iancu, voi cita pentru dvs. din postfaţa cărţii.
„Autorul s-a născut la Bucureşti, în data de 23 aprilie 1953. Absolvent al unui liceu de istorie-filologie la Craiova.
A fost crescut într-o casă de copii din Târgu-Jiu, fiind bibliotecarul casei timp de şase ani şi având atracţie pentru artă şi literatură. De altfel, această pasiune se va converti mai târziu într-un mare interes pentru bijuterie şi gemologie (pietre preţioase), fascinat şi extrem de curios de un domeniu aproape inexistent în România: studiul pietrelor preţioase şi semi-preţioase.

Participant la Revoluţia din decembrie 1989. Presa locală – după cum putem citi în „Revoluţia, văzută şi trăită de presa locală” de Şerban Comănescu) – citează printre componenţii Consiliului Judeţean Dolj al FSN personaje precum: „generalul Dumitru Roşu, Ion Licu (director la Eletroputere), Tudor Gheorghe, Mugur Mihăescu (Vacanţa Mare exista şi pe atunci, doar că nu apărea la televizor!), Constantin Şerbănoiu (nedevenit încă Dilly), Iancu Samson (un privatizat precoce, din comunism, deţinător al dughenei de încărcat brichete de pe Lipscani), Marin Vrapcea (socrul lui Rodion Cămătaru şi director la IUG).”

După revoluţie, emigrează odată cu sutele de mii de români plecaţi împreună la bine şi la rău, cuprinzând în fapt toate categoriile de cetăţeni români şi de etnie ţigănească. Este emoţionant episodul plecării, cu băiatul cel mic luat în rucsac, cu doar 11 dolari în buzunar, etc. Aventurile sale şi ale altor cunoscuţi cu care se intersectează fac obiectul acestei cărţi.
Ambiţios, iubitor de arta bijuteriei şi antichităţi, reuşeşte în cele din urmă să se integreze în Franţa, să muncească şi să câştige foarte bine, devenind un cunoscut expert în pietre preţioase.

Iubitor al pietrelor preţioase şi al literaturii, începe să scrie primul său roman autobiografic în 2008. El va fi urmat de o altă carte în care sunt povestite alte întâmplări din viaţa emigranţilor, care ne pot face să înţelegem mai bine tabloul Europei de azi şi, în general, al lumii în care trăim sau, mai exact, al părţii sale nevăzute şi necunoscute marelui public. Aşadar, alte evenimente senzaţionale vor reţine cititorii în romanul ce se află în pregătire.”
Iată o biografie, prin ea însăşi devenind o pagină de roman de aventuri furtunoase.
Samson Iancu este scriitorul care împrospătează literatura contemporană cu poveştile care, dacă nu ar fi spuse … am crede că nici nu au existat.
Felicitări , Samson Iancu!
MELANIA CUC

Continuați să citiți
Clic pentru a comenta

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990 Copyright © 2015