Connect with us

Eveniment

Muzeul Naţional al Ţăranului Român: George Enescu şi lăutarii

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă vineri, 17 septembrie 2021, de la ora 19.00, la concertul George Enescu şi Lăutarii

Published

on

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă vineri, 17 septembrie 2021, de la ora 19.00, la concertul George Enescu şi Lăutarii, susţinut de Taraful Leonard Iordache, care va interpreta un număr de melodii folclorice în versiunea originară, melodii culese de George Enescu de la lăutari. Concertul va avea loc in curtea interioară a muzeului, intrarea prin str. Monetăriei.

După cum se ştie, George Enescu s-a inspirat toată viaţa din muzica populară românească, multe din operele sale fiind inspirate din muzica patriei sale. Tânărul Enescu a avut primele sale experienţe muzicale în satul natal Liveni, nu departe de Botoşani.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, în saloanele celor avuţi se obişnuia ca muzicanţi evrei sau lăutari români să cânte la nunţi, botezuri, înmormântări sau la alte evenimente, muzică populară sau şlagărele la modă din vremea aceea.

De pildă, Nicolae Chioru, la vremea aceea, un muzicant vestit, l-a învăţat pe micul Enescu, în vârstă de cinci ani, primele noţiuni la vioară. Ca majoritatea lăutarilor, nici Chioru nu cunoştea notele: micuţul a învăţat să cânte „după ureche” şi, în scurt timp, interpreta o serie de melodii şi dansuri populare româneşti.

După ani şi ani, compozitorul a întâlnit un alt mare virtuoz al breslei muzicanţilor romi: este vorba de ţambalagiul Lică Ştefănescu, vestit, pe atunci. L-a cunoscut pe compozitor la Paris, într-o vreme când el strângea material pentru cele două rapsodii ale sale. Ştefănescu interpreta excelent Rapsodia ungară a lui Franz Liszt, şi se pare că Enescu a luat această operă drept model pentru capodoperele sale.

În timpul Primului Război Mondial, Enescu a cunoscut un alt mare lăutar: Nicu Buică. În 1918, a apărut alături de el pe scena Teatrului Naţional din Iaşi. Ambii au interpretat Sonata Kreutzer de Beethoven, Buică la vioară, Enescu acompaniindu-l la pian.

La începutul secolului al XX-lea, George Enescu a întâlnit muzicanţii din familia Dinicu: Gheorghiţă Dinicu, fratele lui Dimitrie, alături de care a cântat la Castelul Peleş din Sinaia, în cvartetul de coarde Carmen Sylva.

În fine, Grigoraş Dinicu a fost cel care i-a stat alături lui Enescu, în 1936, şi a avut o mare influenţă asupra creaţiilor sale muzicale.

Spre deosebire de Bela Bartok, cu care Enescu era bun prieten, compozitorul român nu culegea sistematic muzică tradiţională. Bartok a străbătut localităţi din Slovacia, Ungaria şi România şi a imprimat pe fonograf sute de melodii şi dansuri populare. Multe dintre ele au fost prelucrate în operele sale. Enescu se lăsa, pur şi simplu, fascinat de muzica tradiţională. O excepţie a făcut, totuşi: în anii 20 ai secolului trecut, a realizat o culegere de melodii de la lăutari. Compozitorul a notat sumar 43 de melodii. Manuscrisul s-a păstrat şi se află la Academia Română.

Compozitorul a prelucrat unele din aceste cântece sau le-a citat în operele sale ca, de pildă, Rapsodia română nr. 1, Rapsodia română nr. 2 şi Sonata nr. 3 pentru pian şi vioară.

Cu toate că folclorul românesc joacă un rol foarte important în opera sa, doar un număr relativ mic de cercetători a analizat detaliat melodiile populare şi unele opere din creaţia lui Enescu. De remarcat este, în primul rând, etnomuzicologul Speranţa Rădulescu.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

Denumirea Asociației cetățenilor români aparținând minorității romilor este Partida Romilor “Pro-Europa” , asociație care s-a constituit la data de 19.03.1990 și a dobândit personalitate juridică la data de 03.04.1990 prin efectele sentinței civile nr. 1078, înregistrată în Registrul Persoanelor Juridice al Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.1111/03.04.1990Copyright © 2015