Circula o poveste prin tiganime: cica Dumnezeu coborase odata pe pamant impreuna cu Sfantul Petru. Se plimbau si discutau de-ale lor. Au ajuns intr-un loc sarac si pustiu. Nici tipenie de om. Doar vantul urla turbat. „Ma, Petre, – ar fi spus Cel de Sus, dar aici nu canta nimeni? Nu s-aude un tambal, o vioara, nimic? Unde sunt oamenii? Din ce traiesc?” Sfantul Petru a dat din umeri: „Nu stiu, Doamne! Dar daca poruncesti, eu aduc numaidecat niste tigani cantareti.” „Asa sa faci, Petre, a mai zis Bunul Dumnezeu, racorindu-si talpile prin iarba uda. Sfantul Petre a facut si-a dres, a scotocit prin toata lumea si a strans o mana de tigani, care cantau asa de frumos, ca se opreau si albinele in aer ca sa-i asculte. Se auzea paaana sus, in Rai.
Asa au aparut pe lume Clejanii, localitate al carei nume a depasit de mult granitele tarii datorita vestitilor ei lautari. Spui „Clejani” si-n minte iti vin repede un tambal, o vioara si cateva fete oachese, care rad tot timpul. De-a lungul vremii, aici s-au adunat cei mai talentati cantareti. Muzica se transmite, inexplicabil, pe cale genetica, ca semnele particulare, ca alunitele si culoarea ochilor. Cercetatorii etnologi din anii 50 au descoperit in repertoriul lautarilor de la Clejani, urmatoarele categorii de melodii: cantece ceremoniale de nunta, cantece de inmormantare; doine, balade, cantece propriu-zise cu text romanesc, tiganesc sau de mahala, jocuri. Acestia puteau sa interpreteze peste 500 de melodii la o singura nunta. Cunosteau foarte multe balade si doine, unele vechi de 200 de ani, transmise din tata-n fiu.
Dupa revolutie, viata locuitorilor din Clejani a inceput sa fie una si mai grea. Saracia si-a pus amprenta incet, incet pe toata comuna. Multi dintre romi au ramas fara locuri de munca in prezent ei muncind cu ziua.
Cei mai norocosi, daca putem sa-i numim asa si-au gasit de lucru in Bucuresti.
„Daca domnul deputat Nicolae Paun m-a ajutat sa construiesc doua camere mari pentru a locui cu familia mea, am lasat si eu doua camere mai mici pentru a-l sluji pe Domnul Iisus prin rugaciunile localnicilor”.
Matei Ionel zis Francezu’ este unul dintre localnicii comunei Clejani. El a venit la Bucuresti sa caute de lucru in urma cu cativa ani. Singurul om care i-a dat aceasta sansa a fost deputatul Nicolae Paun care, impresionat de faptul ca acesta nu a venit sa cerseasca ceva, ci sa munceasca l-a angajat la Piata Rahova, ca om bun la toate: curatenie, incarcat, descarcat etc. Mai mult deputatul s-a implicat personal in renovarea casei in care locuia in conditii greu de imaginat, cumparandu-i materiale de constructii.
Matei Ionel, pastorul din Clejani
Din casuta lui proaspat renovate a transformat doua camarute in sala de rugaciuni. Matei Ionel este si pastor avand dreptul sa oficieze orice lucrare de cult in biserica penticostala: binecuvantari de copii, binecuvantari de nunti, botezuri in apa si inmormantari. In fiecare duminica, zeci de romi se strang si se roaga la bunul Dumnezeu pentru sanatate si o viata mai buna in comunitatea lor.
„Cand s-a intamplat nenorocirea (incendiul din Piata Rahova), ne-am rugat zi si noapte la bunul Dumnezeu ca vremea sa fie frumoasa, sa nu ninga sau sa ploua pana nu se pune si ultima tabla pe acoperisul din zona afectata de incendiu la Piata Rahova unde lucrez si care pentru mine este a doua mea familie”, a mai spus Matei Ionel.
Primarul comunei Clejani, Florin Nidelea, alaturi de comunitatea de romi
Marea problema a locuitorilor din comuna Clejani si pe care primarul incearca sa o rezolve este cea a energiei electrice. Sute de familii traiesc in ilegalitate, ei au datorii foarte mari la energia electrica lasate de la batranii comunei. Multe datorii depasesc valoarea caselor saracacioase in care locuiesc. Dorinta lor este aceea de a li se sterge datoriile vechi si sa se incheie noi contracte.
O alta problema reala este si cea a actelor de identitate si cele de proprietate. Pana in prezent edilul comunei s-a ocupat de reamenajarea scolii, astfel ca toti copiii din comunitate sa poata invata si ii sprijina de fiecare data oferindu-le pachete si alte ajutoare.
In primavara, pastorul Matei Ionel doreste sa reuseasca sa construiasca o sala mai mare de rugaciuni la el in curte fiindca localnicii nu vor o alta locatie, decat in mijlocul lor, adica in tiganie, fiindca acolo ei se simt in largul lor si mai aproape de Dumnezeu.
„Au furat, au facut multe rele, dar acum toti au gasit un refugiu in Dumnezeu. Chiar daca nu au locuri de munca si traiesc din niste amarate de alocatii pentru copii, ei nu mai fac ilegalitati”, a mai declarat Matei Ionel.
